Europa nu moare când vor câinii

Terorismul este un act monstruos – terorismul sinucigaș, acolo unde atacatorii se sacrifică pe sine pentru a ucide, ceva aproape dincolo de cuvinte. Mediatizat și supra-comunicat, cum e în ultima vreme, pare o amenințare absolută pentru modul nostru de viață. Însă adevărul e că singurii care pot distruge stilul de viață european (democratic, bazat pe valori fundamentale inerente și litera unei legi tolerante și care protejează libertățile individuale) suntem tot noi. Nimeni nu ucide Europa și nu este momentul armelor. Este momentul să ne ținem capul pe umeri și să gândim cu sânge rece.

Două amenințări

Uniunea Europeană are de-a face în 2016 cu două mari amenințări: cele externe geografiei sau ale culturii ei (și aici numesc jihadiștii și regimul Putin – atenție, nu Rusia – ca actori principali) și interne: liderii emergenți de extremă dreaptă sau stângă, guralivi și inteligenți mediatic, care vor să închidă, să distrugă, să limiteze și să restrângă – cuvinte cheie în discursurile lor.

Așa cum stau lucrurile acum, singurii care au șanse să dăuneze Europei și visului european sunt cei slabi, înguști sau furioși la minte, care ar prefera să dărâme toată casa ca să prindă un șoarece –  închizând în același timp pe toată lumea în camerele lor. Pretinzând fie luciditate de război sau un discurs de ”noi vs. ei”, le este simplu să obțină voturi și clicuri de la cetățeni neinformați și nehotărâți.

Dar poate au dreptate alarmații de pe Facebook sau Adevărul – sunt un naiv care visează curcubeie când teroriștii, migranții, refugiații (pentru ei nu prea e mare diferență) ne invadează casele și ne explodează mijloacele de transport în comun. Ei zic că singura măsură de a ne proteja este forța. De a proteja ce, aș întreba aici retoric? Viețile, civilizația, cultura? Pentru că politicile de discriminare, rasiste, intolerante, violente și bazate pe calculul fricii nu ar putea decât să ne distrugă prosperitatea, modul de viață și să agraveze și mai mult situația securitară.

Dar hai să ne gândim totuși la cât de rău e terorismul.

Terorismul este ceva patetic

Nu mă înțelegeți greșit. Orice victimă a unui atentat este o tragedie și chiar trebuie să facem tot posibilul să luptăm împotriva lor. Dar cu măsuri care chiar au șanse de reușită, care nu vor crea și mai multă ură și care, în primul rând, țin cont de realitatea actului de terorism.

Asta pentru că la nivel general și din punct de vedere tactic sau strategic, ce fac oamenii aceștia este absolut lipsit de efecte majore la nivelul societăților noastre dincolo de importanța pe care noi le-o dăm. Un conflict – sau război cum preferă unii să-i zică – unde îți sacrifici constant puținii soldați pentru a crea daune aproape imediat reparabile pentru inamic este ceva deja pierdut. Ca strategie care speră la o ”victorie”, terorismul este una dintre cele mai proaste și patetice.

De la IRA, ETA, PKK, la Tigrii Tamil și mulți alții, campaniile internaționale sau naționale de terorism, oricâtă moarte au semănat, nu au dus la vreo victorie pentru tabăra celor care au planificat atrocitățile. Tamilii de exemplu au fost înfrânți sângeros în cele din urmă, atentatele lor sinucigașe ștergând orice fel de milă ar fi putut avea pentru ei armata sri lankeză.

Terorismul fundamentalist islamic nu este ceva nou, este doar ceva mai bine mediatizat. Atacurile împotriva britanicilor din anii 70 și 80 au făcut mult mai multe victime, dar dincolo de radiusul atacului și ziarele din următoarele zile, societatea vestică nu se oprea în loc. Dacă e să îl considerăm război, este un conflict deja pierdut, în care cei care comit aceste acte, mai ales cele sinucigașe, sunt disperați tocmai pentru că nu au ce să facă altfel pentru a câștiga.

Terorismul este amenințător pentru că în forma lui din ziua de azi, el vizează pe oricine, nu doar combatanți ”legitimi”. Dar adevărul cinic și rece este că el doar omoară oameni nevinovați dar nu schimbă nimic la nivelul stilului de viață ”vestic” dincolo de ce vrem noi să schimbăm. În Irak și Siria, Yemen, în Maghreb și Africa, în țări îndepărtate și față de care mulți dintre noi ne simțim, se pare, mult superiori, terorismul este o realitate zilnică. Vi se pare că asta a blocat acele societăți? Exploziile din moschei i-au făcut pe oameni să nu mai meargă la rugăciune? Exploziile din piețe i-au ținut pe veci acasă, fără legume și fructe?

Nici măcar în state pe muchia existenței nu terorismul, ci războiul extern sau civil a dus la distrugerea societății. Ori la noi, în Vestul din care și românii trebuie să înțeleagă odată că fac și ei parte – la noi efectele vor trece și mai repede. Aeroportul din Zaventem va fi făcut mai sigur și metroul repus în funcțiune – la fel cum barurile din Paris s-au redeschis. Teroriștii devin astfel niște criminali de vieți și nu distrugători de lumi.

Sigur, Belgia ca stat (dar asta este alta discuție, unde terorismul e doar un factor din mai multe) are probleme de rezolvat. Dar asta nu înseamnă că belgienii ca popor, sau în fine valonii și flamanzii, se vor opri din modul lor de viață. Iar acesta, oricât noi cei ce trăim în Belgia veniți din afară îl găsim deseori enervant, absurd sau stupid,  este printre cele mai bune din lume.

Măsuri reale

Ok, schimbări trebuie făcute. Când te rănești la muncă vei încerca să eviți – sau să elimini – sursele nocive. Dar nu îți dai demisia. Sau dacă ți-o dai, nu te retragi în munți și nu mai lucrezi niciodată. Te adaptezi, înveți, dar vei tinde tot spre normalitatea cu care ești mai confortabil. Bine sau rău, acesta e modul de funcționare uman.

Iar față de terorism da, e nevoie de măsuri care să mai iasă din acest confort. E nevoie de o cooperare europeană, în timp real, între serviciile de informații naționale. Nu de simple comunicații periodice, conferințe sau pachete de date transferabile, ci de o integrare mai mare si mai bună. Poate asta să însemne pierdere de suveranitate națională sau libertăți individuale (data privacy)? Să sperăm că mai mult din primul punct, mai puțin la cel de-al doilea.

Închiderea frontierelor nu va ajuta – cu sau fără Schengen teroriștii circulă oricum. Eventual pasul înapoi legat de integrarea europeană poate doar să ne slăbească economiile și să faciliteze și mai mult sărăcia ca factor de radicalizare sau incapacitatea autorităților de a face față problemei, din lipsă de resurse.

E nevoie de integrare atât europeană cât și națională – toate atacurile recente vin de la cetățeni europeni, majoritatea născuți în Europa dar care au ajuns să trăiască în Bruxelles sau Paris ca și cum ar trăi într-o mahala a Damascului. E nevoi ca legislatorii să facă diferența între toleranța și politically corectness vs propagarea urii și a terorismului.

Aceasta înseamnă că avem nevoie de măsuri prohibitive legate de moscheile și imamii care predică ură. E nevoie de cursuri de limbă obligatorii și de un rând de obligatii pentru cei ce vor să profite de privilegiile europene. Aici am putea adăuga și ultimul val de refugiați, deși pentru orice observator atent, criza refugiaților și terorismul islamic sunt două probleme absolut diferite și care, deși ar putea avea unele mici legături tangențiale între ele, sunt probleme diferite și trebuie tratate diferit.

Așadar, mai multă integrare și cu mai multă forță dacă e nevoie, zero toleranță pentru orice mediu poate produce aceste curente – inclusiv cultele sau adunările religioase radicale. Guvernele trebuie în paralel să vină cu de măsuri sociale care să le arate celor din jur în acele comunități, potențiali radicali, că un loc de muncă și o viață corectă sunt preferabile unei explozii violente într-un aeroport.

Foarte mulți români au o problemă cu religia musulmană – deși habar n-au de Islamul real și ce înseamnă el. Poate moștenit de la lecția de istorie din generală unde am fost învățați că cea mai mare suferință a poporului nostru se trage de la otomanii musulmani. Cert e că acum curge multă cerneală virtuală legată de relele acestei religii.

Adevărul este că ISIS are baze reale în doctrina islamică – la fel cum oricine ar scormoni în Biblie (mai ales Vechiul Testament) are șanse să găsească destul material pentru a forma cel puțin două-trei miliții extremiste. Orice fel de radicalizare și de fapt orice fel de interpretare religioasă impusă altora este ceva nociv și ar trebui ținute departe de sfera publică. Orice predicator care încearcă să convertească tinerii cu ura ar trebui, după mine, băgat la închisoare – dar atunci am avea o problemă și în România, este sigur. Islamul în sine poate fi rău sau bun, la fel ca și creștinismul, poate duce la atrocități, la fel ca și creștinismul, și nimeni nu ar trebui să se poată ascunde în spatele lui pentru abuzuri, intoleranță, crime și violență.

Perversiunea sfârșitului lumii

Europa nu a murit în cele două rânduri de atentate din 2015 din Paris, nici în 2005 la Londra, în 2004 când aproape 200 de persoane și-au pierdut viața în trenurile din Madrid, dar nici în 1988 după atentatul din Lockerbie sau în 1980 când neo-fasciștii au omorât 85 de oameni la Bologna, si nu va muri nici acum când câțiva călători nevinovați au fost uciși de niște retrograzi fanatici în Bruxelles. Europa înseamnă mai mult decât un moment, atât Uniunea cât și civilizația acestui continent și din păcate, se pare că mulți preferă să se delecteze în scenarii distopice.

Poate este vorba de o nevoie inerentă pe care o au mulți de a ști că lumea se sfârșește odată cu ei sau de un efect al accesului modern la informație, dar cuplat cu cinismul și sarcasmul mioritic, avem o problemă în România. Și înainte să intrăm bine în UE se discuta despre cum acest proiect nu are șanse de reușită. Actori pe care românii îi disprețuiesc sau nu-i cunosc mai deloc, ca Rusia sau al-Qaeda sau ISIS, devin instant mai mari decât realitatea și mai puternici decât ne putem imagina. Migranții economici musulmani sau refugiații sirieni sau irakieni devin un fel de hoarde migratoare inumane și distrugătoare care cu siguranță vor pune capăt la tot dacă îi lăsăm să vină. Asta deși toți teroriștii ISIS din ultima vreme sunt belgieni sau francezi de a treia generație, iar mulți jihadiști din Siria sunt europeni din familii creștine.

Ce mai contează că românii sunt, în ziua de azi, un popor migrator la rândul lor? Ce mai contează că în ciuda incompetenței, opozițiilor nenumărate, birocrației și încetinelii politice și instituționale, Uniunea Europeană rămâne cel mai bun loc de trăit pe acest glob (și înainte să comentați voi include și Norvegia, Elveția și Islanda aici, care profită de pe urma UE și sunt oricum în EFTA)?

Nu, e clar că totul se duce de râpă! De ce? Pentru că există probleme și amenințări. Pentru că televiziunile noastre dau în continuu imaginea unui perete plin de sânge din Paris sau Bruxelles și asta ne trezește toți demonii și toate fricile. Iar cei mai incapabili să-și țină capul pe umeri se reped la tastatură și concluzionează ”totul se sfârșește” sau ”trebuie să-i respingem/evităm/închidem/eliminăm pe toți” . Iar extrema acestei gândiri creează monștrii ca teroristul norvegian din 2011 care ura așa de mult musulmanii încât a decis să ucidă 77 de nevinovați, albi și creștini, doar ca aceștia să nu ajungă în viață să ajute imigranții. Nu cu extremism se luptă cu extremismul, ci cu politici de termen lung, moderate și gândite.

Europa nu va muri, pentru că este mai mult decât un aeroport sau o gară. Este, în forma ei actuală, un vârf al civilizației. Iar singurii care o pot cu adevărat distruge suntem noi, europenii, împinși de frică, de teroare, de ură sau de ignoranță!