58 de zile până la Brexit?

sursă foto: AFP, preluat de pe site-ul BBC

Pe măsură ce se apropie data de 29 martie 2019, termenul limită pentru ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, jocurile politice din politica internă britanică iau locul negocierilor în lumina reflectoarelor. Cu un termen limită apropiat, un partid de guvernământ revoltat și un parlament divizat, prima lună a anului 2019 se poate dovedi decisivă cu privire la Brexit.

În incertitudinea politică a procesului de negociere pentru Brexit, mediul de afaceri a reacționat cu pesimism. Spectrul unui Brexit fără acord a determinat companii majore precum Airbus să avertizeze asupra consecințelor nefaste ce pot apărea în economia britanică. Peste 800 miliarde de lire sterline au fost retrase din capitalul fondurilor de investiții din Londra din 2016 și până în prezent, iar lanțurile de aprovizionare britanice riscă să piardă peste 20% din angajați în lipsa unui acord în vigoare în data de 29 martie.

Pe 15 ianuarie 2019, Guvernul condus de Theresa May a suferit în Camera Comunelor cea mai mare înfrângere din ultimul secol. Cu 202 voturi pentru și 432 împotrivă, Parlamentul a respins acordul de 585 de pagini privind retragerea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Un important număr de parlamentari conservatori, alături de Partidul Unionist irlandez (DUP), au votat împotriva acordului, indicând clar nemulțumirea partidelor de guvernământ față de acordul negociat de Guvern. Principala problemă a acordului este soluția găsită pentru granița dintre Irlanda de Nord și Republica Irlandeză (Irish Backstop). În aceste circumstanțe opțiunile Theresei May sunt limitate și nici una din ele nu e foarte avantajoasă:

Ieșirea din Uniunea Europeană fără un acord: pe 29 martie Marea Britanie iese din UE fără un acord și imediat se întoarce la regulile comerciale agreate de Organizația Mondială a Comerțului și la statutul de stat terț. Acest scenariu presupune taxe și controale vamale, lipsa unei perioade de implementare și lipsa acordurilor de natură socială, tehnică sau comercială. Nu este un scenariu dorit de nimeni, Uniunea Europeană transmițând în repetate rânduri că dorește să evite această situație, iar majoritatea actorilor politici din Regatul Unit fiind împotriva acestei posibilități;
Alegeri anticipate: opțiunea preferată de Partidul Laburist ce dorește să numească un nou Prim Ministru și să negocieze propria versiune de Brexit. Pentru a obține acest rezultat, imediat după înfrângerea Guvernului în Parlament laburiștii au depus o moțiune de neîncredere în Guvern. Theresa May a înfrânt moțiunea cu o majoritate de 19 voturi. Victoria Guvernului a depins în mod decisiv de cele 10 voturi ale Partidului Unionist irlandez aflat la guvernare alături de conservatori. Fără aceste voturi, Guvernul ar fi fost demis la o diferență de un vot.
Un nou referendum: din ce în ce mai multe voci, atât în Parlament cât și în societatea civilă cer organizarea unui nou referendum privind acordul Brexit, argumentând că ce este prezentat acum poporului britanic nu este ce i s-a promis în 2016. Deși există parlamentari care susțin un al 2-lea referendum, nici conducerea conservatoare și nici cea laburistă nu și-au arătat sprijinul pentru această idee. Theresa May a respins în mod categoric această propunere considerând că un nou vot ar submina procesul democratic.
Parlamentul preia controlul asupra Brexit: printr-o serie de amendamente, Parlamentul exercită un control mai puternic asupra acordului. Această opțiune este limitată având în vedere că Parlamentul poate doar să voteze pe pozițiile prezentate de Guvern. O serie întreagă de amendamente urmează să fie discutate și votate în data de 29 ianuarie 2019.
Planul B: Guvernul negociază, atât cu Uniunea Europeană cât și cu actorii politici interni, modificări la prezentul acord și revine cu acesta în Parlament pentru un nou vot. Uniunea Europeană nu s-a arătat foarte dispusă să redeschidă negocierile pentru acord dar nici nu dorește să se ajungă în scenariul de ieșire fără acord. Într-o conversație telefonică cu Primul Ministru britanic, Jean-Claude Juncker, Președintele Comisiei Europene, a indicat că singurul mod în care se poate modifica actuala soluție pentru granița irlandeză este ca partea britanică să accepte o uniune vamală permanentă între Uniunea Europeană și Regatul Unit. În speranța de a ajunge la un compromis pe granița irlandeză, Theresa May a purtat discuții cu principalii jucători politici din Marea Britanie, cu excepția liderului laburist Jeremy Corbyn care a refuzat să participe. Planul B a fost prezentat în data de 21 ianuarie și s-a votat pe 29 ianuarie împreună cu numeroase amendamente depuse de parlamentari.

Multe din aceste opțiuni ar necesita o amânare a termenului de ieșire din UE dincolo de 29 martie. Bruxelles-ul ar fi de acord cu această opțiune dacă ar reprezenta un pas care ar aduce beneficii pentru cetățeni, dar nu neapărat pentru a alimenta jocurile politice de la Londra. Mai mult decât atât, extinderea articolului 50 dincolo de sfârșitul lunii martie ar impune organizarea de alegeri pentru Parlamentul European în Marea Britanie și suprapunea cu perioada de tranziție către o nouă Comisie.

Deosebit de important este amendamentul depus de conservatorul Graham Brady ce determină Guvernul să se întoarcă la masă pentru a negocia o alternativă la actuala soluție pentru granița irlandeză. După acest proces, Parlamentul trebuie să își arate satisfacția față de rezultat printr-un nou vot. Deși presa conservatoare portretizează acest amendament ca un mare succes pentru negocierea unui Brexit mai avantajos, Donald Tusk a respins posibilitatea redeschiderii negocierilor doar la câteva minute după votul din Parlament. Aflată între ciocan și nicovală, Theresa May poate încerca modificarea acordului de ieșire, dar cu un Parlament intransigent și o Uniune Europeană fermă pe poziția sa, perspectivele de succes sunt mici.

Așa cum se desfășoară lucrurile, este clar că direcția actuală este Planul B și eforturile guvernului s-au concentrat pe promovarea acestuia. Planul B a fost criticat că nu diferă cu mult față de planul inițial respins de Camera Comunelor. Cu mai puțin de 60 zile până la Brexit, Theresa May speră că presiunea timpului îi va forța pe conservatori, pe unioniștiii irlandezi și o parte din laburiști că aceasta este singura opțiune prin care se poate evita ieșirea din UE fără un acord și că vor putea să aducă amendamente ce vor defini o soluție de compromis pentru blocajul prezent.