În ultimii ani, în contextul dificultăților economice cu care se confruntă România, a crescut numărul nostalgicilor față de regimul comunist, în special față de perioada lui Nicolae Ceaușescu.

 
Potrivit rezultatelor unui sondaj, prezentate de către Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc, 55,8% dintre cei chestionați consideră că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România, 66,2% cred că Nicolae Ceaușescu a fost un lider bun pentru România, iar 48,4% consideră că în comunism se trăia mai bine.
Drept urmare, ajungem să ne punem întrebarea: a fost sau nu Nicolae Ceaușescu un patriot?

Lichidarea datoriei externe
Într-o epocă în care România se împrumută anual cu milioane de euro pentru diferite cheltuieli, în rândul societății a ajuns să se răspândească narativul privind capacitatea țării de a rambursa integral datoria externă în timpul regimului lui Nicolae Ceaușescu. Cu toate acestea, realitatea a fost mult mai tristă.

Până în 1980, România avea o datorie externă de 11 miliarde de dolari. Suma era una mică în comparație cu suma pe care o aveau de restituit alte state din blocul estic. Spre exemplu, datoria Poloniei era de 40 de miliarde de dolari. În ciuda acestei situații, Nicolae Ceaușescu a decis în 1981 instituirea unui program de rambursare accelerată a creditelor.
Ce a însemnat asta în practică pentru cetățenii de rând? Pe parcursul anilor ’80 ei s-au confruntat cu penurie alimentară, magazinele având de multe ori rafturile goale, cu lipsa combustibilului și cozile imense de la benzinării, în speranța că vor reuși să își alimenteze mașinile, cu sistarea alimentării cu energie electrică și a apei calde timp de mai multe ore. Lucruri pe care astăzi le considerăm a fi un dat lipseau cu desăvârșire în acea epocă.

Pe 12 aprilie 1989 Nicolae Ceaușescu a anunțat triumfător lichidarea datoriei externe a țării. Cu toate acestea, pe fondul lipsurilor îndurate în ultimul deceniu, conducătorul a ajuns să devină treptat principalul inamic public al poporului, fiind înlăturat de la putere în timpul revoluției care a izbucnit la finalul anului.

Închiderea granițelor și deschiderea focului împotriva fugarilor
În prezent călătoriile în afara țării sunt considerate a fi ceva obișnuit de către populație. Cu toate acestea, înainte de 1989 cetățenii României nici nu puteau visa la așa ceva. Granițele erau, de facto, închise, iar pentru a obține un pașaport era nevoie de parcurgerea unui întreg proces birocratic, care presupunea inclusiv interogarea de către Securitate. În aceste condiții, mulți cetățeni care doreau să fugă din țară în Occident erau nevoiți să încerce să treacă ilegal granița în Ungaria sau Iugoslavia.
Totuși, acest lucru era extrem de periculos și, de multe ori, s-a dovedit a fi fatal. Accesul în localitățile din apropierea frontierei era interzis fără un permis special, iar zonele erau atent păzite de către trupele de grăniceri, adesea asistate de câini, și care aveau inclusiv dreptul de a deschide focul împotriva fugarilor. Dacă aceștia erau prinși, îi așteptau ani grei de închisoare.

Represiunea internă
În plan intern, regimul lui Nicolae Ceaușescu a fost caracterizat de represiunea exercitată împotriva disidenților care criticau încălcarea celor mai fundamentale drepturi de către autorități. Aceștia erau urmăriți de către Securitate, convorbirile din propriile case le erau interceptate de către instituție, iar odată arestați, erau supuși abuzurilor, inclusiv torturii.

Unul dintre cazurile cele mai cunoscute din ultimii ani este cel al lui Gheorghe Ursu, care a fost arestat în 1985, sub pretextul deținerii de valută. El a murit în închisoare, după ce ar fi fost omorât de colegii de celulă, la ordinele Securității. În prezent, fiul său, Andrei Ursu, încearcă să obțină dreptatea în instanță, unde foștii torționari ai tatălui său sunt judecați pentru crime împotriva umanității.

Represiunea regimului s-a manifestat până în ultimele sale momente, în timpul Revoluției din 1989. Pe 16 decembrie au început protestele la Timișoara, unde oamenii cereau înlăturarea regimului comunist. O zi mai târziu, în cadrul unei teleconferințe, Nicolae Ceaușescu a cerut dotarea forțelor de represiune cu muniție de război pentru a fi folosită împotriva populației ieșite în stradă. Zeci de persoane și-au pierdut viețile în Timișoara până la proclamarea orașului drept primul liber de comunism. Ulterior, revoluția s-a extins și în alte orașe, inclusiv în București, unde represiunea autorităților a fost la fel de mare.

Concluzii
Regimul lui Nicolae Ceaușescu a condus România prin represiunea împotriva disidenților și a adoptat măsuri draconice, care au avut un impact deosebit de mare asupra populației, pentru îndeplinirea unor obiective financiare care pot fi considerate în prezent utopice. Aceste aspecte ar trebui să ne facă să reevaluăm dacă fostul conducător al României poate fi considerat un patriot, chiar dacă unele dintre măsurile luate în timpul lui au fost benefice pentru țară.