Parlamentul European a adoptat poziția sa privind noul Regulament european privind returnările, unul dintre ultimele elemente legislative necesare pentru implementarea completă a Pactului privind Migrația și Azilul.


Susținătorii consideră că reforma este esențială pentru consolidarea unui sistem european de migrație mai eficient și mai credibil. În schimb, oponenții avertizează că noile măsuri ar putea diminua protecția drepturilor fundamentale și facilita expulzarea persoanelor către țări care nu oferă garanții suficiente în domeniul drepturilor omului.

Discuțiile au scos la iveală una dintre cele mai profunde falii politice din actualul Parlament European: pe de o parte, cei care pun accent pe accelerarea procedurilor de returnare, iar pe de altă parte, cei care susțin că obiectivele de eficiență nu trebuie atinse în detrimentul drepturilor de care beneficiază persoanele vizate.

Ce prevede noul regulament
Potrivit textului adoptat, regulamentul instituie un sistem comun pentru returnarea persoanelor aflate în situație de ședere ilegală, bazat pe proceduri uniforme, cooperare consolidată între toate cele 27 de state membre și o colaborare mai strânsă cu statele terțe.

Printre principalele noutăți se numără introducerea Ordinului European de Returnare, care permite recunoașterea și executarea mai rapidă a deciziilor de returnare între statele membre.

Regulamentul stabilește, de asemenea, obligații explicite pentru persoanele care fac obiectul unei decizii de returnare, inclusiv obligația de a coopera cu autoritățile și de a furniza documentele necesare pentru executarea procedurii.

Documentul extinde posibilitatea utilizării detenției administrative în cadrul procedurilor de returnare și permite perioade mai lungi de detenție în anumite situații. Textul adoptat prevede că detenția poate dura, în general, până la 24 de luni.

În același timp, regulamentul reafirmă obligația respectării principiului nereturnării (non-refoulement), precizând că nimeni nu poate fi trimis într-un stat unde există un risc real de pedeapsă cu moartea, tortură sau tratamente inumane ori degradante.

Ce sunt „return hubs”
Una dintre cele mai controversate componente ale reformei este posibilitatea transferării migranților către centre situate în afara Uniunii Europene, cunoscute în dezbaterea publică sub denumirea de „return hubs”.

Potrivit unei analize realizate de Serviciul de Cercetare al Parlamentului European (EPRS), statele membre vor putea încheia acorduri cu țări terțe pentru găzduirea persoanelor care nu au dreptul legal de a rămâne în Uniunea Europeană. Aceste centre ar urma să fie amplasate în state considerate sigure și care respectă drepturile omului.

Analiza avertizează însă că există numeroase întrebări fără răspuns privind costurile, eficiența și protecția drepturilor fundamentale. EPRS notează că experiențele similare din Australia, Regatul Unit și Italia au fost însoțite de litigii judiciare, costuri ridicate și critici privind condițiile de detenție și impactul asupra sănătății mintale a migranților.

De asemenea, Agenția pentru Drepturi Fundamentale a Uniunii Europene (FRA) a avertizat că aceste centre nu trebuie să devină „zone fără drepturi” și a subliniat necesitatea unor mecanisme independente de monitorizare.

 
Dezbaterile din plen: eficiență versus drepturi fundamentale
Susținătorii regulamentului au prezentat reforma ca pe o măsură necesară pentru a face politica europeană de migrație credibilă și funcțională.

Raportorul dosarului, Malik Azmani (Țările de Jos, Renew Europe), a descris regulamentul drept „ultima piesă lipsă” a Pactului privind Migrația și Azilul. El a declarat: „Fără o politică specifică de returnare, Pactul privind Migrația și Azilul rămâne incomplet.” Potrivit acestuia, sistemul european trebuie să se bazeze pe două principii simple: „Protecție pentru cei care au nevoie cu adevărat de ea și returnare pentru cei care nu au dreptul să rămână.”

În aceeași direcție, François-Xavier Bellamy (Franța, PPE) a susținut că noul regulament transmite un mesaj clar celor care încalcă regulile privind șederea în Uniunea Europeană: „Cei care acționează ilegal pot fi trași la răspundere.”

Charlie Weimers (Suedia, ECR) a mers și mai departe, prezentând dezbaterea ca pe o confruntare între două tabere ireconciliabile. „Există două tabere în acest Parlament: oamenii de bun-simț și pro-europeni și extrema stângă.” Potrivit acestuia, opoziția încearcă să păstreze „un sistem paralizat și disfuncțional care nu returnează aproape pe nimeni”.

Într-un moment care a atras atenția în plen, Weimers a folosit expresia „big beautiful return hubs”, o formulare care amintește de sloganurile frecvent utilizate de Donald Trump, și a susținut că noile centre de returnare vor reprezenta un instrument esențial pentru politica europeană de migrație. Concluzia intervenției sale a fost una dintre cele mai controversate declarații ale dezbaterii: „Era deportărilor a început.”

Afirmațiile au fost întâmpinate cu reacții clare din partea europarlamentarilor care au avertizat că regulamentul amenință drepturile omului.

Murielle Laurent (Franța, S&D) a avertizat că noile reguli deschid calea către transferarea unor categorii vulnerabile în state care nu oferă suficiente garanții: „Deschidem calea pentru returnarea familiilor cu copii și a minorilor neînsoțiți către țări care nu respectă drepturile omului.” Ea a criticat și ideea centrelor de returnare din afara Uniunii Europene: „Return hubs sunt centre pe care vrem să le construim dincolo de granițele noastre pentru a putea privi în altă parte.”

Fabienne Keller (Franța, Renew Europe) a respins argumentul potrivit căruia o politică mai dură este automat și o politică mai eficientă. „Europa a fost construită pe valori comune și pe respectul pentru drepturile omului. Regulamentul privind returnările merge împotriva acestor valori.” Potrivit acesteia, textul adoptat reflectă presiunea exercitată de extrema dreaptă asupra politicii europene în domeniul migrației.

Melissa Camara (Spania, S&D) a făcut o paralelă directă cu politicile administrației americane privind imigrația: „Mulți dintre noi am fost șocați de ceea ce s-a întâmplat în Statele Unite. Familii au fost distruse și separate de către ICE.”

Ea a citit în plen mărturia unei persoane aflate într-un centru pentru migranți din Albania: „Voi, europenii, ne-ați trimis aici pentru a ne uita. Considerați că nu suntem oameni.” Camara a avertizat că persoanele transferate în astfel de centre devin practic invizibile pentru societatea europeană: „Nimeni nu îi vede. Sunt dezumanizați, nu sunt protejați de drepturile omului, iar riscul de suicid este ridicat.”

Estrella Galán (Spania, The Left) a descris regulamentul drept rezultatul a ceea ce a numit „trei trădări”. Prima, susține ea, este abandonarea solidarității europene: A doua este „Ceea ce trebuia să fie un mecanism comun de solidaritate este acum folosit pentru a construi mecanisme de deportare. Adio solidaritate.” normalizarea cooperării cu state care nu respectă drepturile fundamentale: „Ne-am externalizat responsabilitățile și ne-am externalizat frontierele.” Iar a treia privește transformarea politică a dreptei europene: „Dreapta europeană nu mai este dreapta europeană. A fost răpită ideologic de extrema dreaptă.”

Cum au votat europarlamentarii români
Regulamentul privind returnările a fost adoptat de Parlamentul European cu 418 voturi pentru, 218 împotrivă și 30 de abțineri. În privința întregului acord, europarlamentarii români au votat astfel:

• Pentru

Partidul Popular European (PPE): Bogdan, Buda Daniel, Falcă, Hava, Mureşan, Popescu, Vălean, Vincze, Winkler
Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D): Tudose
Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR): Axinia, Piperea, Sturdza, Târziu, Teodorescu, Terheş
Renew Europe: Barna
Neafiliați: Iovanovici Şoşoacă, Lazarus

• Împotrivă

Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D): Dîncu, Grapini
Renew Europe: Vasile-Voiculescu
Verzii:Ștefănuță

• Abțineri

Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D): Cârciu, Firea, Muşoiu, Negrescu

Ce urmează
După ce a fost aprobat de către Parlament, textul trebuie să fie adoptat în mod oficial de Consiliul UE și publicat în Jurnalul Oficial înainte de a putea intra în vigoare. Unele dispoziții, inclusiv privind centrele de returnare, evaluarea vârstei minorilor și dimensiunea externă a returnărilor, se vor aplica imediat. Alte dispoziții care necesită etape de tranziție se vor aplica 12 luni de la intrarea în vigoare a legislației.