M-am gândit mult dacă să scriu acest articol și să pun în exemple concrete statisticile pe care le știm cu toții. Pentru cei care deja se gândesc că acesta ar fi un articol despre victimizare, sugerez să nu meargă mai departe. Ceilalți vor citi însă exemple concrete pe care le-am trăit nu doar eu, ci și colegele mele de breaslă.

Este 2024. Ați observat cum majoritatea bărbaților în funcții de influență cresc sau pregătesc alți bărbați care să le calce pe urme? Ați observat cum foarte multe fete tinere sunt folosite pentru treabă administrativă și organizat evenimente? Nicidecum strategie, lobby, advocacy, deși femeile sunt conectori mai buni decât bărbații. Sau cum imediat sunt puse la punct dacă îndrăznesc să își dorească mai mult profesional?

Ați observat cum bărbații își construiesc sfera de influență? Prin sferă piramidală, majoritatea se raportează la comunicare cu omologii lor sau cu persoanele apropiate omologilor lor. Pe când femeile, fac outsourcing spre persoane care le pot conferi accesul la informații, indiferent de gradul de influență sau de funcție.

Mai discutăm aici și de gradul de comunicare care diferă: dacă bărbații ies des la discuții pentru a obține informații și pot lega o conexiune mai puternică având în vedere franchețea în abordarea anumitor subiecte, femeile sunt în schimb invitate la o cafea, iar bărbații sunt mai reticenți să ofere informații în discuțiile cu ele.

Ați fost la o masă cu bărbați în funcții, pro-europeni? Eu da. Nu am avut de cele mai multe ori probleme, dar m-am simțit aiurea într-o delegație cu reprezentanți ai organizațiilor mari de integrare europeană, fiindcă atunci când vorbeam, niciun bărbat nu se uita la mine. Îmi spuneam ideea și nu primeam răspuns. Apoi un alt bărbat îi transmitea ideile mele, încercând să mă susțină. Și brusc la el avea totul sens. Și s-a repetat de mai multe ori această interacțiune în decursul a două ore. Simțeam un zid pe care nu reușeam să îl străpung.

Am fost atât de șocată când s-a terminat pentru că nu înțelegeam ce tocmai se întâmplase. Nu am argumentat suficient de bine? Nu erau ideile suficient de bune? Pe față mi se citea o furtună de emoții. Mă gândeam că ceilalți vor să ne fure ideile de proiect și să le conducă pe cont propriu. Vorbind cu o colegă care participase la întâlnire, aceasta a zâmbit amar și m-a întrebat râzând: „E prima dată când ți se întâmplă? Ești norocoasă! Nu, nu au vrut să ne fure ideile. Ai avut două dezavantaje în întâlnire: aveai jumătate din vârsta lor și ești femeie!”.

M-am simțit discriminată ca femeie? Din fericire nu am avut multe cazuri, doar cel de sus e memorabil pentru mine. Deși mereu am simțit o apetență a comunității spre liderii bărbați. Nu știu de ce, dar mereu am simțit că în cursă cu un bărbat, o femeie poate pleca cu un dezavantaj din start. Femeile sunt delicate sau sunt scorpii, sunt drăguțe sau au sex appeal, sunt fâșnețe sau sunt viclene, negociază mai bine sau sunt manipulatoare. Pe când un bărbat poate fi un familist, o persoană sociabilă, poate fi „de gașcă” sau poate fi educat, poate avea putere, influență, poate fi viclean și calculat, poate fi sever și serios, poate avea standarde înalte, și cu toate acestea niciun mixt din aceste cuvinte nu poate fi resimțit ca un dezavantaj.

M-am simțit discriminată din cauza vârstei? Da și nu. Mi s-a spus indirect de mai multe ori că „am făcut atâtea lucruri pentru vârsta mea”, mai mult decât mulți cei care sunt cunoscuți sau se autointitulează experți, deși nu au fost niciodată pe teren. Dar mereu apare acel „mai ai timp”. De cele mai multe ori fetele sunt creative și comunică mai bine în anumite situații, bazându-se pe empatia oamenilor. Tinerii nu au limite în ideile și idealurile lor, iar asta uneori îi poate face periculoși sau prea vocali.

De fiecare dată când m-am aflat în întâlniri de negociere m-am axat să vin pregătită pe subiect, să moderez discuția, să pot găsi soluții practice, să vin cu idei, să ajut la buna organizare. Practic, am grijă ca obiectivele grupului să fie atinse. Știți voi, ce fac femeile: au grijă de bunul mers al comunității.

Cel mai bun sfat pentru viață l-am primit de la o lobbistă pe care o admir nespus și nu i-am zis niciodată. De ce? Poate pentru că m-am văzut prea mult în ea și îmi era teamă de privirea ei trecută prin multe episoade profesionale în viață.

„Știu ce simți. Cunosc tipul acesta de ambiție, este specific femeilor. Te poate îmbăta și te poate distruge, dar te poate aduce într-un punct în care poți face o schimbare. Trebuie să urci treaptă cu treaptă și să dovedești mereu valoarea ta ca profesionist și ca om. Dacă vei primi o mână întinsă într-o zi care te va face să sari trepte, nu o accepta. Pentru că cei care sar etape, indiferent de gen sau de pregătire, sunt pasibili să se întoarcă la prima treaptă.”

Mereu mă gândesc: ce ar mai trebui să dovedesc, cui, ca să fiu luată în serios din prima? Poate proiectele la care am contribuit și oamenii cu care am lucrat și legat prietenii vor atesta că învăț repede, sunt muncitoare, sunt intuitivă și sunt o profesionistă. Cui să ateste și de ce?

Mai târziu am înțeles că acesta e efectul societății. Că ne face să ne raportăm între noi femeile, să ne comparăm, să intrăm în competiție cu bărbații, să alergăm încontinuu… Dar pentru ce?

De 8 martie, un gând către toate femeile, indiferent de vârstă, de profesie, de statutul familial… Noi mereu vom fi conectorii societății. Și toți cei care știu mai bine decât noi, au dreptate doar într-un singur fel: noi tot aici vom fi pentru că noi ne îngrijim de binele comunității. Avem timp pentru că noi ne construim fundația încet, dar o consolidăm constant. Urcăm pas cu pas pentru că noi construim societatea.