Pledoarie pentru echilibru în fața emoției publice: Hotărârea Curții de Apel Ploiești
de Dragoș Lucian Ivan, Avocat și Expert afiliat Europuls
Când ai emoții, riști să nu iei decizia cea mai bună pentru tine, iar acum trăim încă un moment de emoție publică. O hotărâre judecătorească nedefinitivă, eronată, nelegală, pentru care nu există motivare juridică și dată de o instanță care nu era competentă pe subiect, nu ar trebui să ne acapareze prea mult atenția. Să presupunem că nu e vorba de rea-credință, iar pe fundalul certitudinii că orice persoană poate greși, putem trage doar două concluzii. Ambele concluzii țin de reforma necesară pentru sistemul de justiție, anume concursuri meritocratice privind promovarea magistraților pentru a ne asigura că avem acces la cei mai buni profesioniști, precum și mai multe programe de formare pentru a preveni astfel de erori judiciare. În cazul în care ar fi vorba de rea-credință, soluția ar fi restabilirea competențelor DNA de a investiga și urmări penal infracțiunile comise de judecători și procurori, deoarece am avea de-a face cu un altfel de mecanism pentru a stârni emoții, neîncredere în autorități și de a influența procesul electoral.
Hotărârea aceasta nu va avea efecte juridice, va fi clasată în curând de Înalta Curte de Casație și Justiție, care va discuta de nompetența generală și posibil de inadmisibilitate. Hotărârile emise de Curtea Constituțională nu sunt acte administrative jurisdicționale, ci sunt acte de jurisdicție constituțională. Chiar fără să fi studiat dreptul putem observa că avem de-a face cu o instanță de contencios administrativ care se pronunță asupra unei hotărâri constituționale. O instanță de contencios administrativ trebuie să se ocupe de actele administrativ jurisdiscționale (art. 6 din Legea 554/2004), niciodată de actele de jurisdicție constituțională (art. 1 alin. 2 din Legea 47/1992).
Hotărârea și ceea ce a declanșat reprezintă un test de stres asupra sistemului de justiție. Au fost introduse mai multe acțiuni identice care au fost date spre soluționare, prin repartizare aleatorie, unor judecători diferiți. A fost suficient ca un singur judecător să aibă o lacună, să nu fie atent, sau să ia o decizie lipsită de imparțialitate pentru a crea o problemă temporară. Judecătorul nu era competent să analizeze legalitatea sau constituționalitatea hotărârii Curții Constituționale, dar nu a invocat din oficiu excepția necompetenței generale deși avea această obligație. Hotărârile Curții Constituționale sunt definitive, general obligatorii, stau la baza stabilității juridice a statului și nu pot fi suspendate. Știm asta deoarece în trecut au fost voci nemulțumite de deciziile Curții Constituționale, dar indiferent de zgomot, hotărârile au continuat să rămână imbatabile. Doar emoția poate determina unele persoane să aibă amnezie privind alte decizii ale Curții Constituționale, nepopulare, dar rămase imbatabile.
Și dacă ar fi vorba de rea-credință? Pot fi vizate două categorii de persoane, anume judecătorul care a dat decizia, dar și persoana/persoanele care au depus acțiunea, dacă se dovedește că avem de-a face cu un abuz de drept. Abuzuri de drept pot exista oriunde și oricând. În cazul nostru, prin abuz de drept se poate înțelege depunerea de cereri de chemare în judecată nu pentru rezolvarea unei probleme, ci, cu gândul ascuns de a sabota, distruge sau limita distrugerea de drepturi și libertăți. Suntem în plină campanie electorală, iar drepturile noastre electorale sunt printre cele mai importante drepturi. Nicio persoană nu trebuie să se folosească de drepturile protejate de lege tocmai pentru a submina sau distruge valorile unei societăți democratice, iar procesul electoral este esențial pentru valorile societății democratice. Cu siguranță vor fi făcute investigații, iar pentru constatarea existenței unui abuz de drept este esențial să se identifice că a existat un scop malefic și rea-credință și rea-voință. Depunerea a peste 100 de cereri, în doar câteva zile, privind anularea Hotărârii Curții Constituționale de anulare a alegerilor prezidențiale a aglomerat instanțele, va produce cu siguranță întârzieri în dosarele altor persoane și va produce un prejudiciu greu de cuantificat asupra imaginii justiției și a României în ochii fiecărui român, dar și pe plan internațional.
Dreptul trebuie să rămână arta binelui, iar cei care își fac un obiectiv din a ne produce o vătămare prin exercițiul abuziv al propriilor drepturi trebuie să răspundă în fața legii.
A se vedea:
Legea 554/2004 a contenciosului administrativ
Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Dosarul 300/42/2025 - Complet: 1 F SCAF Respinge cererea
Dosarul 301/42/2025 - Complet: 12 F SCAF Admite cererea
Art. 15 Lege 287/2009 Cod civil „niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe”
Art. 1353 Lege 287/2009 Cod civil „cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să-l repare, cu excepţia cazului în care acesta este exercitat abuziv”
art. 57 din Constituţia României „cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi”
Hotărârea aceasta nu va avea efecte juridice, va fi clasată în curând de Înalta Curte de Casație și Justiție, care va discuta de nompetența generală și posibil de inadmisibilitate. Hotărârile emise de Curtea Constituțională nu sunt acte administrative jurisdicționale, ci sunt acte de jurisdicție constituțională. Chiar fără să fi studiat dreptul putem observa că avem de-a face cu o instanță de contencios administrativ care se pronunță asupra unei hotărâri constituționale. O instanță de contencios administrativ trebuie să se ocupe de actele administrativ jurisdiscționale (art. 6 din Legea 554/2004), niciodată de actele de jurisdicție constituțională (art. 1 alin. 2 din Legea 47/1992).
Hotărârea și ceea ce a declanșat reprezintă un test de stres asupra sistemului de justiție. Au fost introduse mai multe acțiuni identice care au fost date spre soluționare, prin repartizare aleatorie, unor judecători diferiți. A fost suficient ca un singur judecător să aibă o lacună, să nu fie atent, sau să ia o decizie lipsită de imparțialitate pentru a crea o problemă temporară. Judecătorul nu era competent să analizeze legalitatea sau constituționalitatea hotărârii Curții Constituționale, dar nu a invocat din oficiu excepția necompetenței generale deși avea această obligație. Hotărârile Curții Constituționale sunt definitive, general obligatorii, stau la baza stabilității juridice a statului și nu pot fi suspendate. Știm asta deoarece în trecut au fost voci nemulțumite de deciziile Curții Constituționale, dar indiferent de zgomot, hotărârile au continuat să rămână imbatabile. Doar emoția poate determina unele persoane să aibă amnezie privind alte decizii ale Curții Constituționale, nepopulare, dar rămase imbatabile.
Și dacă ar fi vorba de rea-credință? Pot fi vizate două categorii de persoane, anume judecătorul care a dat decizia, dar și persoana/persoanele care au depus acțiunea, dacă se dovedește că avem de-a face cu un abuz de drept. Abuzuri de drept pot exista oriunde și oricând. În cazul nostru, prin abuz de drept se poate înțelege depunerea de cereri de chemare în judecată nu pentru rezolvarea unei probleme, ci, cu gândul ascuns de a sabota, distruge sau limita distrugerea de drepturi și libertăți. Suntem în plină campanie electorală, iar drepturile noastre electorale sunt printre cele mai importante drepturi. Nicio persoană nu trebuie să se folosească de drepturile protejate de lege tocmai pentru a submina sau distruge valorile unei societăți democratice, iar procesul electoral este esențial pentru valorile societății democratice. Cu siguranță vor fi făcute investigații, iar pentru constatarea existenței unui abuz de drept este esențial să se identifice că a existat un scop malefic și rea-credință și rea-voință. Depunerea a peste 100 de cereri, în doar câteva zile, privind anularea Hotărârii Curții Constituționale de anulare a alegerilor prezidențiale a aglomerat instanțele, va produce cu siguranță întârzieri în dosarele altor persoane și va produce un prejudiciu greu de cuantificat asupra imaginii justiției și a României în ochii fiecărui român, dar și pe plan internațional.
Dreptul trebuie să rămână arta binelui, iar cei care își fac un obiectiv din a ne produce o vătămare prin exercițiul abuziv al propriilor drepturi trebuie să răspundă în fața legii.
A se vedea:
Legea 554/2004 a contenciosului administrativ
Legea 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale
Dosarul 300/42/2025 - Complet: 1 F SCAF Respinge cererea
Dosarul 301/42/2025 - Complet: 12 F SCAF Admite cererea
Art. 15 Lege 287/2009 Cod civil „niciun drept nu poate fi exercitat în scopul de a vătăma sau păgubi pe altul ori într-un mod excesiv şi nerezonabil, contrar bunei-credinţe”
Art. 1353 Lege 287/2009 Cod civil „cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să-l repare, cu excepţia cazului în care acesta este exercitat abuziv”
art. 57 din Constituţia României „cetăţenii români, cetăţenii străini şi apatrizii trebuie să-şi exercite drepturile şi libertăţile constituţionale cu bună-credinţă, fără să încalce drepturile şi libertăţile celorlalţi”
