Mai sunt câteva zile până vom afla cum va arăta structura noii Comisii Europene și implicit vom ști și cine va prelua importantul portofoliu prin care se vor dezvolta politicile economice ale Uniunii. Economia UE a suferit în ultimii ani, cu o creștere destul de mică raportat la alte economii globale. Productivitatea la nivel european este mai mică decât cea a SUA, cu diferențe mari între statele membre. Cu toate acestea, măsurile economice luate pe timpul pandemiei au menținut UE pe linia de plutire și, cel mai important, i-au stimulat creșterea economică.

Noul comisar va trebui să ia o serie de decizii importante cu privire la viitorul unor politici adoptate în cursul mandatului precedent. Una dintre acestea este legată de Mecanismul de Redresare și Reziliență, cel care finanțează cu 750 miliarde euro PNRR-urile statelor membre. Mandatul noului comisar începe la jumătatea implementării PNRR-urilor, care înregistrează întârzieri, mai ales în unele țări. Dat fiind că finanțarea se încheie în 2026, decizii vor trebui luate legate de viitorul acestui mecanism și cum ne putem asigura că fondurile vor fi utilizate optim în următorii ani. Pe scurt, succesul PNRR la nivel european va dicta evaluarea acestui mandat.

 
O altă discuție sensibilă va fi cea legată de Semestrul European, întrucât monitorizarea cadrului fiscal european a intrat într-o nouă eră de când a fost adoptat noul cadru de guvernanță macroeconomică. Semestrul European, prin care Comisia Europeană propune recomandări specifice de țară, arată anual cât din aceste recomandări sunt respectate de statele membre. După pandemie, prin PNRR-uri, statele s-au preocupat mai mult de aplicarea recomandărilor, însă cel mai recent raport arată că în ceea ce privește reformele fiscale, politicile de taxe și cele dedicate pieței muncii nu au înregistrat progres.

 
În competența noului comisar va intra și monitorizarea planurilor fiscale pe termen mediu pe care statele membre trebuie să le trimită spre evaluare la finalul acestui an, procedură prin care țări care se află în procedură de deficit excesiv pot primi recomandări despre cum să își corecteze traiectoria fiscală.
Același comisar va supraveghea sprijinul de 3 miliarde euro acordat celor 10 țări candidate și din vecinătatea UE pentru a realiza reformele necesare care să le apropie de standardele europene, precum și sprijinul de 50 de miliarde euro acordat Ucrainei.

 
Nu în ultimul rând, creșterea competitivității UE necesită investiții masive, iar pentru a le realiza trebuie căutate noi surse de finanțare. În contextul discuției despre bugetul european și viitorul Cadru Financiar Multianual, de unde pot fi găsite resurse în plus față de bugetele naționale? Cum ne putem asigura că investițiile vor fi direcționate în mod eficient, pe proiecte cu valoare adăugată?

 
Cu toate aceste perspective în minte, viitorul comisar pe economie are la dispoziție câteva propuneri pe care le poate implementa pe durata mandatului său.

În primul rând, investițiile publice și private trebuie să ajungă la un nivel mult mai ridicat, atât prin instrumente europene, cât și prin stimulente naționale. Există de exemplu instrumentul financiar InvestEU care poate mobiliza investiții private semnificative dacă ar fi utilizat la potențialul său maxim de către statele membre. Acesta, împreună cu PNRR-urile implementate eficient până la finalul anului 2026, ar trebui să crească puterea de investiție pe continentul european și să producă rezultate pozitive în mai multe sectoare cheie.
Încurajarea investițiilor private se poate realiza dacă se poate găsi un rol mai proeminent pentru Banca Europeană de Investiții. Pentru a crește competitivitatea europeană, sunt necesare investiții masive, cu un grad ridicat de risc, o abordare de care UE s-a ferit până acum, preferând să meargă pe investiții sigure.

 
Apoi, este nevoie de operaționalizarea noilor proceduri de monitorizare fiscală, în special a evaluării modului în care reformele contribuie la creștere și sustenabilitatea fiscală. Statele membre trebuie să prezinte Comisiei planurile naționale fiscale pe termen mediu care au nevoie de o evaluare calitativă și cantitativă. Este necesară o metodologie adecvată care să poată fi încorporată în metodologiile deja existente și agreate ale UE care se uită la impactul reformelor și a investițiilor asupra diverselor aspecte fiscale.

 
Nu în ultimul rând, viitorul comisar va avea dificila sarcină de a găsi fonduri suplimentare pentru investiții, nu doar pentru acum, ci și în viitorul ciclu bugetar în 2028. Pentru continuarea decarbonizării este nevoie de cheltuieli sporite, iar cea mai bună opțiune ar fi creșterea dimensiunii Cadrului Financiar Multianual și eventual crearea unui nou fond temporar al UE pentru schimbările climatice, finanțat pe modelul NextGenerationEU, adică împrumuturi comune ale statelor membre. Spre deosebire însă de PNRR, fondurile ar fi acordate direct companiilor, nu guvernelor naționale. Dar o discuție despre împrumuturi comune este extrem de dificilă, de altfel nici propunerea lui Mario Draghi în acest sens nu a fost bine primită de câteva din guvernele statelor membre ce cotizează masiv la bugetul european. O altă soluție ar fi crearea unui fond european de investiții strategice, un fel de InvestEU pentru investiții pe termen lung care să aducă valoara adăugată pentru UE și să contribuie la obiectivele sale strategice, întrucât InvestEU finanțează investiții importante însă dispersate într-o paletă largă de arii și industrii.

 
Astfel, în noul mandat, viitorul comisar responsabil de economia UE trebuie să:

• Se asigure că implementarea PNRR-urilor are loc cu success până în 2026
• Să evalueze planurile naționale fiscale pe termen mediu ale statelor membre
• Să stimuleze competitivitatea UE prin creșterea investițiilor publice și private
• Să revizuiască rolul și atribuțiile Băncii Europene de Investiții
• Să găsească noi fonduri pentru bugetul european

*mai multe informații sunt disponibile în cartea lansată de institutul Bruegel: Unite, defend, grow: Memos to the European Union leadership 2024-2029