Sănătatea Publică în Uniunea Europeană

Rolul Uniunii Europene este, în cea mai mare parte, acela de a liberaliza, reglementa și armoniza piața unică europeană. Statele membre și-au păstrat controlul asupra prestațiilor sociale, care includ alocațiile familiale, ajutoarele sociale, indemnizațiile, sănătatea publică, bugetul și fiscalitatea, toate instrumente folosite adesea pentru asigurarea popularității în rândul votanților. Uniunea dispune astfel de puține mijloace pentru a răspunde nevoilor imediate ale cetățenilor săi, precum cele legate, de exemplu, de ocuparea forței de muncă, protecția socială, reglementările macro-economice.¹

Sănătatea publică

Astfel, sănătatea publică este o competență națională, guvernele statelor membre fiind cele care trebuie să asigure accesul cetățenilor săi la asistență medicală. Competențele Uniunii Europene în acest domeniu sunt restrânse, fiind definite în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Articolul 168 (pp. 122-124).

Uniunea are astfel rolul de a sprijini, coordona sau completa acțiunile statelor membre. Ducerea la bun sfârșit a obiectivelor comune, punerea în comun a resurselor și sprijinul acordat guvernelor în abordarea provocărilor comune, precum pandemiile, bolile cronice, impactul creșterii speranței de viață asupra sistemelor naționale de sănătate, sunt parte din acțiunile aflate la îndemâna autorităților europeene.

Politicile din domeniul sănătății asupra cărora Uniunea Europeană are capacitatea de a acționa sunt (a) prevenirea, unde accentul este pus pe stilul de viață, unul care ar trebui să fie mai sănătos și mai activ, (b) accesul la asistență medicală, indiferent de venitul financiar, sex, etnie etc., (c) amenințările la adresa sănătății cetățenilor europeni prin ralierea statelor membre în jurul unor măsuri comune, (d) sănătatea persoanelor în vârstă și (e) promovarea sistemelor de sănătate sustenabile și a noilor tehnologii.

Plecând de la categoriile anterior enunțate, există o serie de acțiuni specifice Uniunii Europene. Astfel, uniunea reglementează și standardizează produsele și serviciile de sănătate la nivelul Uniunii Europene, de exemplu, în ceea ce privește medicamentele, tehnologiile medicale, incluzând aici atât aparatura medicală, cât și testele de diagnosticare, precum și servicile de eSănătate. În același timp, și siguranța pacienților europeni face parte din acțiunile uniunii, având ca exemplu în acest caz directiva privind drepturile pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere.

De asemenea, Uniunea Europeană pune la dispoziție instrumente prin care să determinine statele membre să coopereze și să identifice cele mai bune practici, precum activitățile de promovare a sănătății, gestionarea factorilor de risc sau a sistemelor de sănătate și a bolilor. Tot în contextul acțiunilor Uniunii Europene se încadrează și finanțarea proiectelor de sănătate prin intermediul Programului de Sănătate al Uniunii Europene. Acest instrument de finanțare are rolul de a sprijini cooperarea între statele membre, dar și activitățile dedicate sănătății publice la nivelul Uniunii Europene.

Prevenirea și gestionarea bolilor

Prevenirea bolilor este una dintre cele mai importante priorități ale Comisarului european pentru Sănătate și Siguranță Alimentară, Vytenis Andriukaitis. Uniunea Europeană desfășoară numeroase activități în acest sens. Un astfel de exemplu este etichetarea produselor alimentare, ce îi ajută pe consumatorii europeni să fie informați în legătură cu ceea ce mănâncă. O altă măsură este cea de prevenire a cancerului de sân și cel colorectal prin programe de screening la nivelul Uniunii Europene. Și punerea în comun a resurselor și informațiilor între statele membre are rolul de a preveni și gestiona bolile. Promovarea unui stil de viață sănătos și activ, prin încurajarea guvernelor, organizațiilor non-profit și industriilor să colaboreze pentru a încuraja cetățenii să-și îmbunătățească stilul de viață este o astfel de măsură. De menționat sunt și eforturile de combatere a fumatului printr-o legislație mai stringentă privind produsele din tutun, promovarea acestor produse și sponsorizările venite de la companiile de tabac.

Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC)

Uniunea Europeană ajută guvernele statelor membre să răspundă mai eficient amenințărilor grave la adresa cetățenilor europeni, amenințări care afectează mai multe țări, cum este și cazul bolilor infecțioase. Autoritățile europene sprijină coordonarea mai eficace a răspunsului, de exemplu, prin achiziționarea comună a vaccinurilor sau a altor medicamente.

Un rol important în coordonarea acestor măsuri îl are și Centrul European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), cu sediul în Stockolm. Acesta evaluează amenințările emergente, astfel încât Uniunea Europeană să poată răspunde imediat. Centrul adună informații despre amenințările curente și emergente, lucrând cu omologii naționali pentru monitorizarea bolilor pe întreg teritoriul Uniunii Europene, dar nu numai.

Medicamentele și tehnologiile medicale

Toate medicamentele comercializate în Uniunea Europeană sunt aprobate la nivel național sau la nivelul Uniunii înaintea introducerii pe piață. Acestea sunt monitorizate pe tot parcursul existenței lor pe piața comună. În cazul unor riscuri pentru pacienți, se iau măsuri rapide: comercializarea este suspendată sau avizul de punere pe piață este retras. Comisia Europeană, autoritățile naționale și Agenția Europeană a Medicamentului au toate un rol în acest proces.

Și în cazul dispozitivelor medicale, Uniunea Europeană reglementează punerea acestora pe piață printr-o serie de noi reglementări a dispozitivelor medicale și a dispozitivelor medicale pentru diagnostic in vitro, adoptate în Mai 2017.

Tratamentul în alte state membre

Cetățenii Uniunii Europene au dreptul la tratament în alte state membre pe baza directivei privind aplicarea drepturilor pacienților în cadrul asistenței medicale transfrontaliere. Această directivă încearcă să (a) înlesnească cooperarea și schimbul de informații între autoritățile naționale privind calitatea și standardele de siguranță în sănătatea publică, (b) recunoașterea prescripțiilor în alte state membre și (c) perfecționarea cadrului de funcționare a rețelelor europene de referință (ERNs) – centre de expertiză specializate în care specialiști din domeniul sănătății din Uniunea Europeană împărtășesc cele mai bune practici.

Concluzie

Deși acțiunile Uniunii Europene sunt restrânse, dat fiind cadrul de funcționare al proiectului european, instituțiile europene se implică în prevenirea bolilor, accesul la asistență medicală, amenințările la adresa sănătății cetățenilor europeni, sănătatea persoanelor în vârstă și promovarea sistemelor de sănătate sustenabile. Un exemplu în acest sens este și inițiativa Comisiei Europene, împreună cu Observatorul European și Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, de a lua pulsul “Stării de Sănătate a Uniunii Europene”. Raportul “Sănătatea pe scurt: Europa” este însoțit de 28 de profiluri de țară în domeniul sănătății, care analizează provocările, dar și punctele forte, din cadrul sistemelor europene de sănătate.

_______________

¹ Andrew Moravcsik, “Federalism in the European Union: Rhetoric and reality” in Kalypso Nicolaïdis, Robert Howse (ed.), The Federal Vision: Legitimacy and Levels of Governance in the United States and the European Union, Oxford University Press, Oxford, 2001, pp. 161 – 190.