Europuls – Center for European Expertise

Suveranitatea digitală a UE - De ce avem nevoie de ea?

de Alexandra Cîrjă, Coordonator de Comunicare Europuls
De fiecare dată când trimitem un mesaj, accesăm internetul sau folosim un serviciu online, datele noastre circulă printr-o infrastructură complexă de cabluri, servere și sateliți. Multe dintre aceste tehnologii sunt deținute și controlate de companii din afara UE, ceea ce înseamnă că Europa nu are întotdeauna controlul asupra securității și confidențialității informațiilor sale.

Dacă aceste tehnologii sunt vulnerabile sau controlate de entități străine, există riscul de spionaj, întreruperi de servicii sau chiar manipulare a fluxului de informații.

Astfel, într-o lume din ce în ce mai digitalizată, Uniunea Europeană se confruntă cu o provocare majoră: dependența de tehnologiile străine pentru infrastructura sa de comunicații.

În acest sens, în cadrul sesiunii plenare din săptămâna 10-13 februarie din cadrul Parlamentul European a avut loc dezbaterea cu tema „Amenințări la adresa suveranității UE prin dependențe strategice în infrastructura de comunicații”, aducând în prim-plan o problemă care ne afectează pe toți, chiar dacă nu suntem conștienți de ea în fiecare zi.

Intervențiile din cadrul dezbaterii

Una dintre cele mai importante intervenții a fost cea a lui Glenn Micalef, Comisarul European pentru Echitate între generații, Cultură, Tineret și Sport, care a atras atenția asupra impactului economic al acestei dependențe digitale.

El a susținut faptul că, fără o strategie clară pentru dezvoltarea unei infrastructuri de comunicații autonome, Uniunea Europeană riscă să fie vulnerabilă la presiuni economice externe și la posibile atacuri cibernetice orchestrate de state terțe, argumentând declarația sa prin exemplul atacurilor hibride asupra cablurilor submarine din regiunile baltică și arctică. Aceste atacuri, care s-au intensificat recent, vizează infrastructura critică de internet și telecomunicații, punând în pericol comunicațiile și economia regiunii. În mod firesc, incidentele de acest tip ridică îngrijorări serioase cu privire la securitatea rețelelor digitale europene și necesitatea unor măsuri de protecție consolidate împotriva unor astfel de amenințări.

De asemenea, Micalef a subliniat importanța creării unui ecosistem digital european robust, care să includă producția de echipamente și dezvoltarea de tehnologii proprii. El a menționat că unul dintre proiectele-cheie în acest sens este IRIS² (Infrastructure for Resilience, Interconnection & Security by Satellites), un program pe care UE îl pregătește, menit să asigure comunicații sigure și reziliente printr-o constelație de sateliți europeni. Potrivit lui Micalef, IRIS² va fi finalizat până în 2030 și va reprezenta un pas esențial către consolidarea suveranității digitale a UE, oferind o alternativă viabilă la infrastructurile controlate de state terțe.

Victor Negrescu, Vicepreședinte al Parlamentului European (S&D), a fost singurul europarlamentar român care a luat cuvântul în cadrul acestei dezbateri. El a amintit faptul că aproape 70% din echipamentele necesare pentru telecomunicațiile europene provin din afara Uniunii. De asemenea, el a menționat faptul că România a fost unul dintre singurele state care a decis să limiteze accesul la infrastructura sa de telecomunicații. În final, acesta a solicitat Comisiei Europene crearea unui Fond European pentru Securitatea Infrastructurii Digitale, a unui cadru de reglementare comun, precum și investiții masive în alternative europene - „Dacă nu plătim acum, vom plăti mai mult mai târziu.”

Un alt aspect esențial al dezbaterii a fost dimensiunea securității cibernetice. Creșterea numărului de atacuri asupra infrastructurilor digitale demonstrează vulnerabilitatea rețelelor actuale și impune măsuri de protecție mai riguroase.

 Astfel, printre soluțiile propuse în cadrul dezbaterii se numără:
  • Implementarea unor reglementări mai stricte privind securitatea cibernetică;
  • Dezvoltarea unor sisteme de protecție proactive;
  • Creșterea producției locale de echipamente și tehnologii esențiale, astfel încât UE să nu mai depindă de importurile din afara blocului comunitar;
  • Intensificarea cooperării între statele membre pentru detectarea și prevenirea atacurilor cibernetice.

Impactul unei astfel de strategii va fi semnificativ pe multiple paliere. Pe de o parte, o infrastructură digitală independentă va reduce riscurile asociate cu dependența tehnologică de state terțe, oferind Uniunii Europene un grad mai mare de autonomie și securitate. Pe de altă parte, investițiile în infrastructură și tehnologii proprii vor stimula inovarea și competitivitatea industriei europene, creând noi locuri de muncă și consolidând poziția UE pe scena globală a tehnologiilor digitale.

Concluzii

Uniunea Europeană se află în punctul în care trebuie să devină independentă din toate punctele de vedere, nu doar cele economice sau comerciale. Securitatea digitală este la fel de importantă. Fără o strategie coerentă și investiții substanțiale în infrastructura de comunicații, UE riscă să rămână vulnerabilă în fața unor amenințări externe tot mai sofisticate, ce pot fi uneori, în această eră digitală, mult mai periculoase decât atacurile tradiționale. 
Update cookies preferences