Alegerile prezidențiale din Republica Moldova: Capcane în deschidere

Consolidarea unei forțe reformatoare în Republica Moldova, în jurul Maiei Sandu și partidelor care o susțin, PAS, PPDA și PLDM, coroborată cu o eventuală victorie în alegerile parlamentare din România a partidelor din jurul lui Dacian Cioloș și instalarea unui guvern Cioloș 2, ar putea reprezenta nu doar un reset al dialogului București – Chișinău, dar și stoparea suportului unor guverne îndoielnice ce doar mimează un parcurs pro european în țara vecină. Există o deschidere atât dinspre Republica Moldova, cât și dinspre noile forțe politice din România pentru o  reașezare a relației dintre cele două țări, ce își dispută primul episod pe 13 Noiembrie la Chișinău. Ulterior, pe 11 Decembrie, și la București.

Anunțarea primelor rezultate parțiale ale alegerilor prezidențiale din Republica Moldova a produs probabil destulă stupoare la București și în statele vestice. Puțin după ora 22:00, după numărarea a un sfert dintre buletinele de vot, Igor Dodon, candidatul socialiștilor, era creditat cu 54% dintre voturi și câștigător din primul tur al scrutinului prezidențial. Au fost probabil cele mai lungi două ore pentru susținătorii parcursul european al Republicii Moldova, Igor Dodon pierzând procentual la fiecare nou anunț al Comisiei Electorale Centrale.

În jur de miezul nopții, când Igor Dodon era deja la sub 50% opțiuni de vot , iar estimările din Diasporă o indicau drept câștigatoare pe Maia Sandu, se puteau pune deja primele concluzii, iar glumele despre “Vladimir Putin al Republicii Moldova” si integrarea euroasiatica alaturi de “tarile fratesti” din Est schițau deja primele zâmbete sub auspiciile unui al doilea tur al scrutinului electoral și, implicit, o nouă șansă pentru parcursul european al țării.

Primul tur al alegerilor a semănat mai degrabă cu un joc de șah ce s-a blocat la capitolul “capcane în deschidere”. Dacă retragerea lui Andrei Năstase în favoarea Maiei Sandu este ușor de înțeles, retragerea candidatului partidului aflat la guvernare, Marian Lupu, a ridicat multiple semne de întrebare. Anunțată tot ca o retragere în favoarea Maiei Sandu și implicit de consolidare a coaliției pro europene, aceasta a părut mai degrabă un “măr otravit”, ținând cont de  calculele politice ale lui Plahotniuc care se leagă mai degrabă de Igor Dodon.

Asocierea cu partidul lui Vladimir Plahotniuc a fost departe de a duce beneficii electorale, iar rezultatele din multe așa zise fiefuri ale Partidului Democrat confirmă un vot majoritar pro Igor Dodon, fapt previzionat atât de Maia Sandu, cât și de Andrei Năstase. Într-o declarație ulterioară, președintele de onoare al Partidului Democrat, Dumitru Diacov, a recunoscut că sondajele interne ale partidului arătau că electoratul pro Lupu ar fi votat majoritar cu Igor Dodon, și nu cu Maia Sandu.

Scorurile celorlalți doi candidați presupus pro europeni, de sub 5% cumulat, Mihai Ghimpu, care a împânzit Chișinăul cu afișe unioniste și sloganul “DNA trece Prutul” sau Iurie Leancă, ce a refuzat de nenumărate ori retragerea în favoarea Maiei Sandu, nu arată altceva decât lipsa de rezonanță a unor mesaje pro europene atâta vreme cât purtătorii de stindard sunt mai mult decât îndoielnici.

De partea cealaltă, lucurile par la fel de complicate. Candidatul Partidului Nostru, Dumitru Ciubașenco, candidat de stânga și pro rus, a obținut 6% dintre sufragii, un scor care l-a privat teoretic pe Igor Dodon de câștigarea alegerilor din primul țur. Renato Usatii, liderul Partidului Nostru, urmărit penal și exilat în Federația Rusă ar putea juca un rol crucial în turul doi al alegerilor în funcție de interesul de moment. Dacă la începutul anului, Igor Dodon nu era decât o emanație a lui Vladimir Plahotniuc, acesta pare a fi revenit la sentimente mai bune față de candidatul socialist în ultima vreme pentru care își declară suportul în turul doi.

Un prim tur al alegerilor cu un rezultat previzibil, dar obținut mai greu decât se anticipa, pe fondul unei prezențe relative reduse la vot, de circa 49%, în special în rândul grupei de vârstă 18-25 ani (10,11% dintre votanți). Primul tur nu poate fi citit în paradigma clasică Est / Vest, ci a fost dominat de un sentiment de dezamăgire față de partidele tradiționale, în mod special cele pro europene și lipsa unor reforme reale în țară. Un vot de blam și pentru Uniunea Europeană și, de ce nu, România, care au alocat fonduri substanțiale în Republica Moldova fără rezultate palpabile.

Deși rezultatul din turul întâi este unul relativ pesimist, Maia Sandu are totuși toate șansele să se impună în turul doi. Evoluția rezultatelor preliminare în primul tur a produs destulă emoție în rândul celor indeciși, iar bazinul electoral al Maiei Sandu este teoretic mai mare decât cel al lui Igor Dodon. Aici putem include imensul bazin electoral al Diasporei care a votat în proporție de 75,6% în favoarea sa, dar și bazinul 18-25 ani cu o prezența mai mult decât modestă în primul tur. Maia Sandu a anunțat deja trimitea unei solicitări oficiale către CEC de simplificare a regulilor de vot pentru studenți, astfel încât ei să poată vota în localitatea unde studiază.

Pe lângă voturile lui Mihai Ghimpu sau Iurie Leancă, Maia Sandu trebuie să capitalizeze și din voturile lui Dumitru Ciubașenco și chiar în fiefurile pro Dodon cu o rată de prezență mai scăzută. Susținerea lui Andrei Năstase poate juca un rol crucial aici, acesta fiind figura centrală a protestelor anti oligarhice în rândul opiniei publice și putând capitaliza electoratul și din bazinele rurale sau teoretic pro ruse, mult mai interesate de problemele curente ale Republicii Moldova – furtul miliardului, opinia larg răspândită privind controlul țării de către Vladimir Plahotniuc, nivelul scăzut de trai – decât de simplul vot geopolitic, pro Uniunea Europeană sau pro Federația Rusă.

Un sprijin nesperat ar putea veni chiar și din partea lui Vladimir Voronin, liderul comunist, care a declarat că nu are niciun motiv să-l susțină în turul doi pe Igor Dodon, pe care l-a acuzat de trădare și joc duplicitar în interesul lui Vladimir Plahotniuc.

Pe fondul unei mobilizări de peste 60-65%, turul doi de pe 13 Noiembrie din Republica Moldova ar putea semăna cu răsturnarea de situație de la alegerile prezidențiale din România anului 2014. Credibilitatea parcursului european al Republicii Moldova, precum și agenda de politică externă a României, se leagă de alegerea Maiei Sandu ca Președinte al țării.

Consolidarea unei forțe reformatoare în Republica Moldova, în jurul Maiei Sandu și partidelor care o susțin, PAS, PPDA și PLDM, coroborată cu o eventuală victorie în alegerile parlamentare din România a partidelor din jurul lui Dacian Ciolos și instalarea unui guvern Ciolos 2, ar putea reprezenta nu doar un reset al dialogului București – Chișinău, dar și stoparea suportului unor guverne îndoielnice ce doar mimează un parcurs pro european în țara vecină.  Există o deschidere atât dinspre Republica Moldova, cât și dinspre noile forțe politice din România pentru o  reașezare a relației București – Chișinău, ce își dispută primul episod pe 13 Noiembrie la Chișinău. Ulterior, pe 11 Decembrie, și la București.