Parlamentul European a adoptat un raport privind consimțământului în infracțiunile sexuale, într-un context în care diferențele dintre statele membre rămân semnificative. Raportul a fost adoptat în plen cu 447 de voturi pentru, 160 împotrivă și 43 de abțineri și stabilește poziția politică a Parlamentului, cerând Comisiei Europene să propună o ințiativă în acest sens.

Ce înseamnă „consimțământ” în dreptul penal din statele membre
Una dintre principalele concluzii ale raportului este că Uniunea Europeană funcționează în prezent cu modele juridice diferite privind definirea violului și a agresiunii sexuale.

În unele state, precum Suedia sau Spania, legislația se bazează pe modelul „numai da înseamnă da” (yes means yes). Asta înseamnă că existența consimțământului trebuie să fie clară și afirmativă, iar lipsa acestuia este suficientă pentru a constitui infracțiunea.

În Suedia, legea consimțământului adoptată în 2018 a modificat Codul penal (Brottsbalken), în special Capitolul 6, Secțiunea 1 (6 kap. 1 §), care definește violul prin lipsa participării voluntare („frivilligt deltagande”). Nu mai este necesară dovada violenței sau a constrângerii.

În Spania, Legea Organică 10/2022 privind garanția integrală a libertății sexuale a modificat Codul penal, în special articolul 178, stabilind că orice act sexual fără consimțământ constituie agresiune sexuală. Consimțământul este definit ca o manifestare liberă și clară a voinței persoanei.

În schimb, în state precum Ungaria și Letonia, legislația rămâne bazată pe constrângere.

În Ungaria, Codul penal (2012. évi C. törvény a Büntető Törvénykönyvről), 197. § (Szexuális erőszak), prevede că infracțiunea există atunci când actul sexual este comis prin violență, amenințare sau prin exploatarea unei stări de incapacitate a victimei. Lipsa consimțământului, în sine, nu este suficientă.
În Letonia, Codul penal (Krimināllikums), 159. pants (Izvarošana), definește violul ca act sexual comis prin violență, amenințare sau profitând de neputința victimei. Și aici, elementul central rămâne constrângerea, nu consimțământul.

Ce spune legea din România
Legislația din România rămâne ancorată într-un model bazat pe constrângere.

Conform Codului penal:

• Art. 218 alin. (1) definește violul ca raport sexual, act sexual oral sau anal ori alte acte de penetrare comise prin constrângere, prin punerea victimei în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori profitând de această stare.
• Art. 218 alin. (3) prevede forme agravante, inclusiv atunci când victima este minoră, se află într-o relație de dependență față de făptuitor sau când fapta este comisă de mai multe persoane.
• Art. 219 alin. (1) reglementează agresiunea sexuală, definită ca acte de natură sexuală, altele decât penetrarea, comise în aceleași condiții de constrângere sau incapacitate.
• Art. 220 reglementează actul sexual cu un minor, stabilind limite de vârstă și sancțiuni diferențiate în funcție de situație, inclusiv cazuri în care consimțământul nu este relevant juridic.

Structura acestor articole arată clar că infracțiunea este construită în jurul constrângerii sau a unei situații de vulnerabilitate a victimei.
În practică, asta înseamnă că nu este suficient să se arate că persoana nu și-a dat acordul. Trebuie demonstrat un element suplimentar: forță, amenințare, presiune sau imposibilitatea de a se apăra.

Această abordare creează zone gri juridice, mai ales în situațiile în care nu există violență fizică evidentă. De exemplu, există cazuri în care victima nu opune rezistență deoarece intră într-o stare de blocaj sau nu poate reacționa, dar nici nu consimte în mod real.

Ce înseamnă aceste modele pentru victimă
Diferența dintre cele două modele nu este doar teoretică, ci afectează direct ce trebuie să demonstreze victima într-un proces penal.
În state precum Suedia și Spania, unde legea se bazează pe consimțământ, punctul central este simplu: a existat sau nu acordul.

Pentru victimă, asta înseamnă că nu trebuie să dovedească faptul că a opus rezistență sau că a fost supusă violenței. Accentul cade pe lipsa participării voluntare. În practică, acest model reduce presiunea de a demonstra reacții „vizibile” (luptă, strigăte, răni) și permite luarea în considerare a unor situații frecvente, cum ar fi blocajul, frica sau incapacitatea de a reacționa.

În schimb, în state precum România, Ungaria și Letonia, unde legea este construită pe constrângere, întrebarea juridică este diferită: a existat violență, amenințare sau o formă clară de presiune? Pentru victimă, acest lucru înseamnă o sarcină probatorie mai dificilă.

Ce propune Parlamentul European
Parlamentul European cere o schimbare radicală de viziune, propunând ca violul să fie definit prin lipsa consimțământului, nu prin prezența violenței sau a rezistenței fizice. Ideea centrală este simplă: dacă nu există un acord clar, este agresiune. Parlamentul vrea ca toate statele membre să renunțe la vechea cerință de a demonstra forța fizică, astfel încât victimele să fie protejate la fel peste tot în UE, fără diferențe de la o țară la alta.

Documentul pune un accent deosebit pe realitatea victimelor și explică faptul că tăcerea sau lipsa unei reacții nu înseamnă „da”. Se recunoaște că, în momente de șoc, multe victime trec prin blocaje fizice sau paralizie de frică, reacții care trebuie înțelese corect de judecători și polițiști, nu folosite împotriva celor agresați. Consimțământul trebuie să fie liber, informat și să poată fi retras oricând, indiferent de relația anterioară dintre persoanele implicate.

Pe lângă definițiile legale, raportul cere măsuri concrete pentru sprijinirea supraviețuitorilor, de la asistență medicală și psihologică gratuită, până la centre de criză deschise permanent. De asemenea, se insistă pe educarea societății și pe instruirea obligatorie a celor care lucrează cu victimele.

Ce au spus europarlamentarii
Dezbaterile din Parlamentul European au arătat că tema consimțământului depășește cadrul juridic și devine un punct de confruntare politică, în care sunt aduse în discuție migrația, identitatea de gen și rolul statului în definirea normelor sociale.

O intervenție a venit din partea europarlamentarei Diana Șoșoacă (neafiliată), care a vorbit din perspectiva experienței sale ca avocat:
„Sunt avocat și am apărat foarte multe femei și fetițe violate. Pentru că problema, da, vine de la educație, vă spun, în România una dintre cele mai misogine țări din Uniunea Europeană. Aici, politicienii au cea mai mare putere. Am apărat fetițe de 9, 10, 11 ani violate de politicieni. Niciodată nu s-a putut face o anchetă corectă, pentru că au intervenit relațiile politice și presiunile politice în instanță. Există hotărâri judecătorești în care, uimitor, un judecător a considerat că o fetiță de 9 ani nu a fost violată, ci la 9 ani a avut discernământ și atunci s-a schimbat încadrarea în act sexual cu un minor. Când o femeie spune nu, e nu, când nu-ți spune da, nu te atinge.”

Europarlamentarul Cristian Terheș (ECR) a avut, de asemenea, o intervenție:
„Noțiunea de viol trebuie să cuprindă nu doar folosirea forței, ci și lipsa consimțământului victimei. Rezoluția însă e plină de referiri la identitatea de gen, care, conform teoriei neomarxiste a constructului social din Convenția de la Istanbul, socotește că un bărbat ce se pretinde femeie trebuie să fie, în accepțiunea legii, recunoscut ca femeie.”

Cum au votat europarlamentarii români
Rezoluția a fost adoptată cu 447 de voturi pentru, 160 împotrivă și 43 de abțineri.

Pentru
Partidul Popular European (PPE): Bogdan, Buda Daniel, Falcă, Mureşan, Popescu, Vălean, Vincze, Winkler
Alianța Progresistă a Socialiștilor și Democraților (S&D): Benea, Cristea, Dîncu, Firea, Grapini, Manda, Muşoiu, Negrescu, Nica, Tudose
Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR): Teodorescu
Renew Europe: Barna, Tomac, Vasile-Voiculescu

Împotrivă
Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR): Axinia, Târziu, Terheş
Neafiliați: Iovanovici Şoşoacă, Lazarus

Abținere
Grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR): Piperea

Nu au votat europarlamentarii Mircea Hava (PPE), Dan Motreanu (PPE), Gheorghe Cârciu (S&D), Șerban-Dimitrie Sturdza (ECR) și Nicolae Ștefănuță (Verzi).