Parlamentul European a adoptat modificări ale procedurilor de azil la nivelul Uniunii Europene, cu scopul de a armoniza faza de admisibilitate a cererilor și de a accelera procesarea acestora. Votul a vizat două instrumente distincte: instituirea unei liste europene a țărilor de origine sigure și ajustarea aplicării conceptului de țară terță sigură.

Propunerea privind lista comună a țărilor de origine sigure a fost adoptată cu 408 voturi pentru, 184 împotrivă și 60 de abțineri.

În ceea ce privește raportul privind aplicarea conceptului de țară terță sigură, Parlamentul a respins mai întâi o propunere de blocare a acestuia, ceea ce a permis continuarea procedurii legislative. Ulterior, poziția Parlamentului asupra raportului a fost adoptată cu 396 de voturi pentru, 226 împotrivă și 30 de abțineri.

Ce înseamnă, concret, lista țărilor de origine sigură
Lista la nivelul Uniunii permite statelor membre să examineze mai rapid cererile de azil depuse de persoane care provin din state considerate, în general, sigure. Lista adoptată include Bangladesh, Columbia, Egipt, Kosovo, India, Maroc și Tunisia.
Pentru solicitanții de azil proveniți din țările incluse pe lista „țărilor de origine sigure” se aplică o prezumție că, în general, statul lor de origine nu produce persecuții sistematice sau riscuri grave precum război, tortură ori tratamente inumane.
Această prezumție nu este însă absolută. Fiecare persoană are dreptul să demonstreze că, în situația sa individuală, există o temere bine întemeiată de persecuție sau un risc real de vătămare gravă, de exemplu din motive politice, religioase, etnice sau legate de orientarea sexuală. Autoritățile sunt obligate să analizeze fiecare cerere în mod individual și să respecte principiul nereturnării, care interzice trimiterea unei persoane într-un stat unde viața sau integritatea sa ar putea fi în pericol.

Cu alte cuvinte, se schimbă viteza și ordinea procedurii, nu definiția refugiatului și nici standardele materiale de protecție.

Ce înseamnă conceptul de țară terță sigură
Conceptul de țară terță sigură exista deja în dreptul Uniunii și este reglementat în prezent de Regulamentul privind procedura de azil adoptat în 2024 în cadrul Pactului privind migrația și azilul. El permite unui stat membru să declare inadmisibilă o cerere de azil dacă există un alt stat, din afara Uniunii, în care persoana poate primi protecție efectivă.
În dreptul Uniunii, un stat terț este orice stat care nu este stat membru al UE. Nu este statul de origine al persoanei și nici un alt stat membru, ci un stat extern Uniunii.

Aplicarea conceptului presupune o verificare în două etape. Autoritatea analizează mai întâi dacă există un astfel de stat terț și dacă persoana poate fi trimisă acolo în mod legal. Apoi verifică dacă acel stat oferă protecție efectivă.
Protecția efectivă înseamnă acces real la o procedură de azil sau la o formă echivalentă de protecție, respectarea principiului nereturnării și existența unor garanții minime privind drepturile fundamentale. Evaluarea trebuie să fie individuală. Dacă există un risc concret pentru persoana respectivă, cererea nu poate fi declarată inadmisibilă pe acest temei.

Modificările adoptate privesc două aspecte
În primul rând, nu mai este obligatoriu să existe o legătură personală sau semnificativă între solicitant și statul terț. Nu mai este necesar ca autoritățile să demonstreze existența acestei legături în fiecare caz. Statele membre pot lua în considerare o astfel de legătură, dar nu mai sunt obligate să o probeze. Evaluarea caracterului sigur al statului pentru persoana în cauză rămâne însă individuală și obligatorie.
În al doilea rând, dacă o cerere este respinsă pe motiv că persoana ar putea fi trimisă într-o „țară terță sigură”, depunerea unei contestații nu mai oprește automat plecarea din statul respectiv. Persoana are în continuare dreptul să meargă în instanță și să ceară oprirea temporară a îndepărtării, iar judecătorul trebuie să intervină dacă există un risc real ca aceasta să fie trimisă într-un stat unde ar putea fi pusă în pericol.

Din punct de vedere juridic, dreptul de a solicita azil, garantat de articolul 18 din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, nu este eliminat. Nici obligația de evaluare individuală și nici interdicția nereturnării nu sunt modificate.
Ceea ce se schimbă este arhitectura procedurală și momentul în care sunt aplicate filtrele de admisibilitate, iar aplicarea concretă a garanțiilor va depinde în practică de modul în care autoritățile naționale și instanțele vor interpreta și implementa noile reguli.

Cum au votat europarlamentarii români
La votul privind lista țărilor de origine sigure, majoritatea europarlamentarilor români au votat pentru adoptare.

Pentru
PPE:Ioan Rareș Bogdan, Daniel Buda, Gheorghe Falcă, Mircea Hava, Siegfried Mureșan și Adina Vălean.
S&D:Victor Negrescu, Vasile Dîncu, Dan Nica, Claudiu Manda, Gabriela Firea, Dragoș Benea, Maria Grapini și Mihai Tudose.
Renew:Barna, Tomac
ECR:Axinia, Târziu, Teodorescu, Terheş
Neafiliați:Iovanovici Şoşoacă, Lazarus

Împotrivă
ECR: Piperea
Verzi: Ștefănuță

Abțineri
Renew:Vasile-Voiculescu
S&D:Grapini

La votul privind aplicarea conceptului de țară terță sigură, aceasta a fost poziția europarlamentarilor români:

Pentru
S&D:Benea, Cârciu, Cristea, Firea, Manda, Muşoiu, Negrescu, Tudose
PPE:Bogdan, Buda Daniel, Falcă, Hava, Motreanu, Mureşan, Popescu, Vălean, Winkler
ECR:Axinia, Piperea, Târziu, Teodorescu, Terheş
Renew:Barna, Tomac
NI:Iovanovici Şoşoacă, Lazarus

Împotrivă
S&D:Dîncu
Renew:Vasile-Voiculescu
Verzi: Ștefănuță

Abțineri
S&D:Grapini

În ansamblu, voturile nu modifică standardele de protecție prevăzute de dreptul Uniunii sau de Convenția de la Geneva. Ele mută accentul asupra fazei de admisibilitate și asupra instrumentelor procedurale, lăsând aplicarea concretă a garanțiilor în sarcina autorităților naționale și a instanțelor.