Provocările noului comisar responsabil de bugetul UE
de Tana Foarfă
Mai sunt câteva zile până vom afla cum va arăta structura noii Comisii Europene și implicit vom ști și cine va propune cum va arăta viitorul buget european. O sumă de aproximativ 1% din PIB-ul Uniunii reprezintă bugetul care este dedicat de către UE pentru programe de investiții în domenii cheie. După pandemie, prin inovația NextGenerationEU, bugetul UE a mai crescut cu 0,4% din PIB-ul Uniunii, bani obținuți prin împrumuturi comune ale țărilor membre pe piețele externe și care vor trebui restituiți până în 2058. 90% din aceste împrumuturi au mers către Mecanismul de Redresare și Reziliență, adică instrumentul prin care sunt finanțate cele 27 de PNRR-uri pe care statele membre le implementează din 2021 până în 2026.
Dincolo de acest exercițiu realizat în premieră, bugetul european pe termen lung, cunoscut sub denumirea de cadrul financiar multianual (CFM), stabilește prioritățile și limitele în materie de cheltuieli pe mai mulți ani. Acesta fixează plafoanele anuale pentru cheltuielile UE în ansamblu și principalele categorii de cheltuieli. De asemenea, ajută UE să își planifice programele de finanțare cu mai mulți ani în avans. Exercițiul financiar curent se va finaliza în 2027, iar comisarul care va prelua în curând acest portofoliu va trebui să își prezinte viziunea despre cum ar trebui să arate viitorul CFM, confruntându-se cu două mari provocări.
Prima, UE trebuie să decidă dacă va continua să meargă cu un buget mic de 1% din PIB sau să coreleze prioritățile ambițioase cu un buget mai mare. Până acum, adaptarea bugetului la provocări a fost mai degrabă reactivă, decât proactivă, așa că noul CFM va putea ori să continue să existe ca până acum, iar noile priorități să fie implementate înafara acestui cadru, sau va trebui adoptată o reformă a CFM. Lecții importante pot fi învățate de la NextGenerationEU, care a fost gândit ca un instrument reactiv ca răspuns la un șoc, însă are întârzieri în implementare.
A doua, discuția dificilă despre resurse proprii suplimentare ale Uniunii trebuie deschisă în mod inevitabil. Până acum, cheltuielile UE au fost fixate la 1% din PIB, iar contribuția statelor membre la bugetul european a fost decisă pe bază de unanimitate. Această procedură reflectă prevederile tratatelor UE, care prezintă competențele statelor membre în materie de venituri și politici fiscale ca prerogative naționale exclusivă. Astfel, guvernele se concentrează pe un calcul matematic simplu: cât primește țara lor versus cât contribuie la bugetul UE. Prin urmare, contributorii neți (așa-zisele state frugale) au blocat încercările de a mări dimensiunea bugetului, iar o dată cu extinderea UE, noile țări vor fi beneficiari neți, cum este și România în prezent, astfel că presiunea pe contributorii neți va fi și mai mare, iar discuția despre resurse proprii și mai dificilă.
Viziunea comisarului responsabil de bugetul UE ar trebui să se concentreze pe următoarele elemente:
Un CFM mai mare – provocările cu care se confruntă Uniunea demonstrează că un buget de 1% din PIB-ul Uniunii este insuficient. Nu ne putem aștepta la o creștere spectaculoasă, dar măcar o analiză a nevoilor de investiții pentru tranziția verde și digitală ar duce la o propunere rezonabilă ca CFM să ajungă la un 2%.
Proiecte cu valoare adăugată europeană – CFM trebuie să se concentreze pe domenii care aduc valoare adăugată europeană, adică proiecte de care beneficiază toate statele membre, nu doar unele individual, spre exemplu infrastructură digitală comună, proiecte de energie regenerabilă pan-europene, achiziționarea comună de materii prime critice, managementul frontierelor, gestionarea fluxurilor de migrație, achiziționarea de vaccinuri, securitatea economică și apărarea.
Actualizarea instrumentelor în curs – din fericire, UE deține deja instrumente financiare care pot fi transformate pentru a putea sprijini investiții în proiecte comune cu valoare adăugată europeană. Facilitatea de Conectare a Europei, InvestEU, Horizon, RepowerEU, Fondul pentru Inovare, toate acestea ar putea sprijini o nouă politică industrială europeană.
Reformarea politicii de coeziune și a Politicii Agricole Comune – Tot în logica finanțării proiectelor cu valoare adăugată europene, este nevoie de o reprioritizare a domeniilor de finanțare în cele mai importante programe europene. O inspirație ar putea fi Mecanismul de Redresare și Reziliență, cel care finanțează PNRR-urile statelor membre. Mecanismul a adus două aspecte inovative, anume condiționarea sprijinului financiar de realizarea de reforme și investiții, precum și abordarea sa bazată pe indicatori, fiind un instrument bazat pe performanță.
Mobilizarea rapidă a fondurilor de urgență – calamitățile naturale au devenit din ce în ce mai prezente pe teritoriul european, iar războiul de la graniță aduce un grad ridicat de incertitudine, astfel că sunt necesare instrumente temporare, create în afara CFM, pentru a putea fi utilizate în cazuri de urgență, precum un instrument dedicat pentru apărare.
Noi resurse proprii - Până acum au fost deja propuse venituri suplimetare la bugetul european, bazate pe mecanismul UE de ajustare a carbonului la frontiera (CBAM) sau sistemul de comercializare a certificatelor de emisii (ETS). Impozitarea emisiilor este benefică pentru mediu, în timp ce impozitarea corporativă la nivelul UE, în special dacă se bazează pe baze fiscale armonizate, ar putea aduce beneficii pieței unice prin reducerea concurenței fiscale nejustificate și ar putea constitui, de asemenea, baza unei politici industriale centralizate (prin cote de impozitare reduse pentru industriile preferate).
Decizii luate prin vot cu majoritate calificată – În prezent, adoptarea CFM necesită unanimitate în Consiliul UE, însă există posibilitatea în Tratatele UE ca votul CFM să fie adoptat prin majoritate calificată, dacă se obține această derogare din partea Consiliului European.
Astfel, stimate comisar european responsabil de bugetul UE, nu uita să:
- Obții un Cadru Financiar Multianual mai mare
- Investești în proiecte cu valoare adăugată pentru UE
- Reformezi politica de coeziune și politica agricolă comună
- Mobilizezi rapid fonduri de urgență în situații de criză
- Creezi noi resurse proprii pentru bugetul UE
- Fii contra unanimității și pentru majoritate calificată!
