România se află într-un moment de premiere și noutăți în peisajul electoral, după ce Curtea Constituțională a decis anularea alegerilor prezidențiale desfășurat din noiembrie 2024. Hotărârea a fost luată pe fondul unor suspiciuni majore privind influențarea procesului de vot prin mijloace digitale, în special prin rețelele de socializare.

În acest context, Guvernul României a emis pe 16 ianuarie o Ordonanță de Urgență (OUG) pentru a reglementa organizarea unui nou scrutin pe data de 4 mai 2025.

OUG-ul introduce, printre detaliile despre desfășurarea logistică a primului și celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale, dispoziții ce ar avea scopul să întărească integritatea procesului electoral, tocmai pentru a evita repetarea scenariului care a adus România în criză electorală.

Astfel, sunt prevăzute noi măsuri pe care actorii politici vor trebui să le respecte în cadrul activității lor electorale din mediul online, și anume:

• O indicație clară că este vorba de publicitate politică;
• Identitatea sponsorului, incluzând numele, adresa de e-mail și dacă este publică, adresa poștală;
• O mențiune dacă materialul a utilizat tehnici de vizare a unui public țintă sau alte metode speciale de distribuire;
• O declarație conform căreia toate cheltuielile aferente materialului provin exclusiv din sursele permise de Legea nr. 334/2006 privind finanțarea partidelor politice și a campaniilor electorale.
• Dacă este cazul, o mențiune că materialul a fost promovat electoral sau prin publicitate electorală plătită.

Totuși, elementul controversat al măsurilor propuse este reglementarea strictă privind campaniile electorale desfășurate în mediul online, vizate fiind chiar platformele online, precum TikTok, Meta/Facebook, sau chiar motorul de căutare Google.

Practic, platformele online foarte mari vor trebui să elimine orice material publicitar care încalcă regulamentele electorale într-un interval de maximum 5 ore de la notificarea din partea Autorității Electorale Permanente (AEP). În caz contrar, acestea vor fi sancționate cu plata unei amenzi cuprinse între 1% și 5% din cifra lor de afaceri.

La nivel european, Regulamentul privind Serviciile Digitale (DSA) este cel care se uită la comportamentul platformelor digitale în spațiul UE și menționează o serie de elemente prin care obligă platformele de a elimina conținut ilegal și propune o serie de proceduri prin care autoritățile competente trebuie să intervină pentru a asigura respectarea acestor reglementări.
OUG-ul face trimitere la acest regulament european pentru a justifica reglementarea platformelor de social media în timpul procesului electoral, stabilind măsuri de eliminare rapidă a conținutului ilegal, de transparență în privința campaniilor electorale și de raportare a activităților online. Cu toate acestea, există câteva diferențe.

Poate sau nu poate sancționa România platformele de social media?

(1) Statele membre adoptă normele privind sancțiunile care se aplică în cazul nerespectării prezentului regulament de către furnizorii de servicii intermediare din sfera lor de competență și iau toate măsurile necesare pentru a asigura aplicarea acestora în conformitate cu articolul 51.
(2) Sancțiunile trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare. Statele membre notifică Comisiei normele și măsurile respective și îi comunică acesteia, fără întârziere, orice modificare ulterioară a acestora.
(3) Statele membre se asigură că cuantumul maxim al amenzilor care pot fi impuse pentru nerespectarea unei obligații prevăzute în prezentul regulament este de 6 % din cifra de afaceri anuală la nivel mondial înregistrată în exercițiul financiar precedent de furnizorul de servicii intermediare în cauză. Statele membre se asigură că cuantumul maxim al amenzii care poate fi impusă pentru furnizarea de informații incorecte, incomplete sau care induc în eroare, pentru lipsa unui răspuns sau pentru nerectificarea informațiilor incorecte, incomplete sau care induc în eroare și pentru refuzul de a se supune unei inspecții este de 1 % din venitul anual sau din cifra de afaceri anuală la nivel mondial înregistrat(ă) în exercițiul financiar precedent de furnizorul de servicii intermediare sau de persoana în cauză.
(4) Statele membre se asigură că cuantumul maxim zilnic al unei penalități cu titlu cominatoriu este de 5 % din cifra de afaceri zilnică medie la nivel mondial sau din venitul zilnic mediu la nivel mondial înregistrat(ă) în exercițiul financiar precedent de furnizorul de servicii intermediare în cauză, calculată de la data specificată în decizia în cauză.

Cu alte cuvinte, da, România poate aplica sancțiuni platformelor online care nu respectă prevederile Regulamentului DSA.
DSA mai spune că platformele sunt obligate să acționeze rapid și eficient pentru a elimina conținutul care încalcă legislația Uniunii Europene, însă nu se specifică un termen strict de 5 ore pentru eliminare, așa cum este prevăzut în OUG. În DSA, conform articolului 9, termenul este mai flexibil, cerând ca platformele să elimine „fără întârzieri nejustificate” conținutul ilegal. Aceasta permite o aplicare mai echilibrată, având în vedere complexitatea cazurilor care pot apărea pe platformele de social media.

Astfel, în timp ce DSA pune accent pe o reglementare de tip “de la caz la caz”, OUG-ul adoptat de Guvernul României impune o cerință specifică de timp, care nu este argumentată de vreo explicație sau justificare cu privire la stabilirea ei.

„Conținutul ilegal” - Transparență sau interpretabilitate?

Un alt aspect important al Ordonanței de Urgență este utilizarea termenului „conținut ilegal”, care este menționat în articolul 17(5). Ordonanța nu oferă o definiție clară și detaliată a ceea ce constituie „conținut ilegal” în contextul specific al procesului electoral. Desigur, formularea vagă ridică întrebări semnificative legate de transparența și aplicabilitatea măsurilor impuse platformelor. Formularea face referire la definiția prevăzută de DSA, însă definiția din Regulament este generală deoarece aplicabilitatea Regulamentului este mult mai vastă, nu doar în contextul conținutului politic. Astfel, ar fi fost necesară în OUG explicarea mai detaliată a modului de interpretare a caracterului ilegal al conținutului. Absența unor criterii clare pentru determinarea „conținutului ilegal” face ca aplicarea sancțiunilor să fie subiectivă, iar platformele riscă să fie puse într-o situație în care nu pot evalua corect dacă un anumit material încalcă sau nu legea. Mai mult, utilizatorii ar putea să se confrunte cu restricții nejustificate ale libertății de exprimare

Dincolo de prevederile menționate, există îngrijorări cu privire la modul de implementare al acestui OUG. În fond, de la anularea alegerilor prezidențiale și până în prezent, nu au existat modificări în structurile de conducere și decizionale ale autorităților responsabile. Pentru a asigura cetățenii că procesul electoral se va desfășura în condiții optime, erau necesare și câteva prevederi de clarificare a implementării prevederilor din OUG și elemente prin care să se explice modul în care s-au consolidat instituțiile responsabile. Cu alte cuvinte, cum putem ști că ceea ce a scăpat printre degete data trecută, nu va scăpa și acum?

Prevederea din OUG referitoare la platformele digitale pare o avertizare a acestora pentru a se pregăti în următoarele 120 de zile. Însă, dat fiind că nu a existat o consultare prealabilă în spațiul public legată de acest OUG, cum ne putem asigura că se va întâmpla acest lucru? Lipsa de discuție publică cu privire la implementarea DSA, într-un context atât de sensibil, cu interpretări variate și uneori chiar duse la extrem de către actori ce subminează valorile democratice, urmată de adoptarea acestui OUG în mod subit, poate ridica mari semne de întrebare într-o societate și-așa marcată de neîncredere și incertitudine.