Câteva priorități pentru Romania până în 2020

În luna decembrie, a anului trecut, a avut loc la sediul Institutului European din România, lansarea unui raport de politici publice, intitulat “Viitorul dezvoltării regionale în România”, raport care conținea la final câteva recomandări pentru reforma administrației publice, pentru un management eficient al fondurilor europene, dezvoltare economică și bună guvernare, precum și recomandări despre intensificarea lobby-ului regional la Bruxelles. 

Dezvoltarea regională nu ține doar de factorul economic. Acest raport vine cu o viziune integrată a procesului de dezvoltare regională care ține de reforma administrativă, de descentralizare, de managementul fondurilor europene, de transparență și bună guvernare la nivel local și regional și nu în ultimul rând de lobby la Bruxelles și de „europenizarea” administrației publice. Documentul analizează fiecare dintre aceste aspecte, iar la final propune re-lansarea dezbaterii publice cu privire la reorganizarea administrativă a României și a descentralizării,  propune unele soluții de management ale fondurilor europene, și încurajează „europenizarea” administrației prin deschiderea de birouri de reprezentare regională la Bruxelles, dar și prin colaborarea intensă cu alte zone în proiecte europene.

Problemele identificate in perioada 2007-2013, sunt legate de funcționarea administrației la nivel local şi regional, de lipsa de viziune pentru dezvoltare sustenabilă şi de coeziune, de lipsa de colaborare cu alţi stakeholderi (academic, societate civilă, business) implicați în procesul de dezvoltare, de politizarea excesivă a administraţiei.  Aceste probleme majore  au dus de-a lungul timpului la aparitia altor disfuncţionalităţi în sistemul dezvoltării regionale  cum ar fi numărul mare de unităţi administrativ teritoriale (comune și orașe) dependente exclusiv de transferul de fonduri de la bugetul de stat , lipsa de transparenţă în procesul de decizie şi în activitatea administrativă a CJ-urilor şi primăriilor, corupție, funcționarea administrației prin clientelism politic, lipsa de viziune, deschidere şi parteneriat, disparităţi mari economice între regiuni dar şi în interiorul regiunilor, lipsa de vizibilitate la Bruxelles. Managementul fondurilor europene și slaba performanță a acestora fie că vorbim de autorități sau beneficiari, (ultimul loc din Europa în perioada 2007-2013), a costat evoluția economică a țării și implicit dezvoltarea acesteia.

Această abordare integrată a procesului de dezvoltare ține de factorii care influențează acest proces, și anume, planificarea și managementul fondurilor europene, absorbția acestora, descentralizarea administrativă și financiară, de funcționarea guvernanței multi-nivel în România, de capacitatea administrativă a instituțiilor regionale (CJ-uri) și locale (primării) de a atrage fonduri europene și de stat, dar și investiții, de puterea economică a regiunilor, și nu în ultimul rând și poate cel mai important, de nivelul de democrație care există la nivel local și regional în România.

Viitorul dezvoltării regionale și implicit creșterea economică a României nu trebuie să se bazeze exclusiv pe absorbția de fonduri europene. Se poate crea absorbție, iar proiectele finanțate să nu fie sustenabile și să nu aibă un impact economic, să nu fie calitative, tocmai din cauza faptului că s-a dorit absorbție cu orice preț. Aceste investiții cu fonduri europene, trebuie să se realizeze în același timp cu reforma administrativă și acțiuni ale justiției care să contribuie la performanțe economice sustenabile.

Reforma administrativă. Reforma administrativă e un lucru anunțat de fiecare guvern însă din păcate în ultimii 20 de ani nimeni nu a realizat-o. E vorba despre competitivitatea administrației publice, despre transparență şi bună guvernare la nivel local şi regional, despre comasarea unor Unități Administrativ Teritoriale (UAT), despre distribuţie financiară în funcţie de nevoile de dezvoltare ale județelor, orașelor, de strategii de dezvoltare  locală si regională argumentate serios pe date statistice (și nu făcute cu copy și paste) care să fie urmate de proiecte care să atingă indicatorii stipulați în acele strategii, despre competențele şi managementul resurselor umane în domeniul administrației. O primărie, un consiliu județean, un minister, trebuie să funcționeze ca o firmă privată, cu resurse umane competente și cu un buget de cheltuieli și venituri transparent. Aceste entități administrative (primării și CJ-uri) trebuie să atragă resurse financiare din fondurile europene și din fondurile private, în concordanță cu nevoile specifice de dezvoltare și cu profilurile strategice identificate pe baza strategiilor de dezvoltare. Oare cum ar fi arătat azi România dacă  cele 103 municipii și 320 de orașe își maximizau potențialul de dezvoltare si gândeau strategic folosirea banilor europeni la nivel de dezvoltare urbană?!?

Descentralizare/Regionalizare. Deși premierul Cioloș a declarat că este un fan al regionalizării/descentralizării, a spus că acest proces complicat nu poate fi realizat de un guvern de tehnocrați deoarece are nevoie de sprijin politic.  Un proces așa complex nu se poate realiza într-un an, însă acest Guvern ar trebui să declanșeze niște mecanisme și metodologii prin care să fie realizate niște studii de impact, analize financiare, un audit al competitivității unor UAT-uri, pentru a se fundamenta acest proces. Apoi, când aceste date există, să înceapă dezbaterile publice care să se realizeze pe baza acestor date socio-economice și financiare, nu pe discuții fără fond așa cum s-a realizat în trecut. Reforma administrativă trebuie să se realizeze pe viitor într-un proces integrat, împreună cu comasarea unor UAT-uri, regionalizare și descentralizare și eficientizarea resurselor umane din administrație. Dacă aceste lucruri încep acum, nu avem decât să sperăm că după alegerile din 2016 ele vor fi continuate, astfel încât până în 2020 România să aibă o împărțire administrativă și o funcționare a administrației,  demnă de un stat european.

Subsidiaritatea și guvernanța multi-nivel. Două principii europene care vor trebui să devină funcționale în România, în următoarea perioadă de timp. Trebuie identificate soluții și metodologii prin care să fie implicați și ceilalți stakeholderi “expertiza din domeniile academic, business si al societății civile” în procesul decizional sau in realizarea proiectelor de la nivel local si județean, dar și în consultările de la nivel central. Munca noului Minister pentru Consultare Publică și Dialog Civic este lăudabilă, însă acest gen de inițiative trebuie să coboare înspre local (primărie) și regional (județ), iar proiectele de importanță majoră pentru comunitate dar și deciziile și hotărârile de consiliu local sau județean, trebuie luate împreună cu factorii de decizie din acea comunitate și nu doar de administrație/decidenți politici. Se pot crea parteneriate prin diferite proiecte care să pună la masă toți acești actori pentru a realiza acțiuni pentru binele comunitar. Decizia trebuie sa vină din sus in jos, iar subsidiaritatea va deveni funcțională după realizarea unor astfel de proiecte. Nu e vorba doar de corupție sau de lipsa de transparență la nivel local și regional ci și de lipsa de “knowledge”. Legislația în domeniul parteneriatului public-privat trebuie să devină mai clară și mai eficientă pentru a stimula acest cadru de parteneriat atât de des folosit în Europa.

Lobby regional la Bruxelles. Cum sa declanșăm mecanisme de lobby regional de țară la Bruxelles? Cum să internaționalizăm și să europenizăm administrația și regiunile pentru a fi mai prezente în capitala Europei? Cum să atragem parteneri și investitori străini în zonele din România, prin acest gen de birouri de reprezentare regională? Cum să utilizam fondurile oferite direct de la Comisie pentru creșterea și dezvoltarea regională? Sunt întrebări la care actualul Guvern ar putea răspunde cu soluții concrete, mai ales că mulți din stafful premierului Cioloș au o cariera îndelungată și o expertiză în domeniul afacerilor europene. La Bruxelles există peste 400 de birouri regionale şi mai mult de 2.000 de birouri de lobby, iar 75% din legislația aplicată în România își are originea la Bruxelles.

La Bruxelles există deja organizații și entități juridice, ce funcționează ca și unități de sine stătătoare, care au deficiențe (resurse umane, financiare) care le influențează activitatea cum ar fi: ADR Nord Est, Asociația Municipiilor din România, UNCJR (Uniunea Națională a Consiliilor Județene). Toate aceste entități acționează ca factori individuali, fără o coordonare managerială și o strategie unică de lobby regional la Bruxelles, deși sunt entități care reprezintă administrații publice din România.

La o simplă comparație cu alte țări, care au deschise asemenea birouri de reprezentare regională, România nu are o vizibilitate mare acolo, iar acțiunile și proiectele puține care există nu sunt de impact național, neexistând o coordonare strategică și o colaborare între diferiții actori de acolo. De aceea consider că pentru o mai bună capacitare a resurselor de la Bruxelles, pentru o implicare mai directă a administrației românești în fenomenul afacerilor europene (care aduce cu ea și o îmbunătățire a resurselor umane și o întărire a capacității  acestora local și regional) ar fi necesar un program/proiect guvernamental care să susțină un asemenea demers.

Prin cadrul unui proiect strategic, se poate finanța acest demers, cu obiectivul principal reforma administrativă dar și pentru intensificarea activității românești la Bruxelles, lucru care are un impact direct asupra actorilor români de acolo și pregătirea acestora pentru preluarea Președinției Uniunii Europene de către România, în 2019.

Acestea sunt câteva idei/recomandări ale raportului, care sunt esențiale pentru viitorul României, nu doar la nivel regional ci și de impact național. Bineînțeles că acestea trebuie să conveargă alături de utilizarea eficientă a banilor europeni, de competitivitatea economică a unor zone (susținerea IMM-urilor și nu doar prin fonduri structurale ci și prin politici și fonduri guvernamentale, mai ales în zonele cu PIB mic),  de media independentă la nivel regional/local, de justiție și bună guvernare, spre dezvoltarea economică pe care ne-o dorim cu toții și o Românie prosperă a anului 2020.