Fă rai din ce ai! Va exista o strategie a comisarului României pentru portofoliul ce îl va primi?
de Tana Foarfă
Zilele acestea Bruxelles-ul freamătă de bârfe, informații pe surse și presupuneri despre cum va arăta noua Comisie Europeană. După demisia lui Thierry Breton din funcția de comisar responsabil de piața internă și anunțul său că nu va mai fi candidatul Franței pentru mandatul următor (locul său fiind luat de Stéphane Sejourné, actualul Ministru de Externe al Franței), opiniile despre portofoliile alocate țărilor au devenit și mai intense.
Lucru care ne duce bineînțeles cu gândul la portofoliul pe care îl poate primi România, ultimele informații indicând că ni se va acorda portofoliul de politici sociale, piața muncii și politici de locuințe.
Preocuparea generală în acest moment este să ne dăm seama dacă este un portofoliu slab sau nu. Puțini se preocupă însă de ce putem face concret cu el și potențialul pe care îl are.
Este clar că, atunci când setezi așteptări mari și nerealiste, orice rezultat care vine după nu te va mulțumi comparativ cu ceea ce aveai în minte. Pe același principiu, anunțul și zvonurile lansate de premierul României despre un portofoliu pe economie au alimentat imaginația multora, întrucât un portofoliu pe economie poate reprezenta orice, de la politici economice, la fonduri de coeziune, la piață internă, la industrie, tot ce are legătură, direct sau indirect, cu economia UE.
De-a lungul timpului, România a primit, de-a lungul timpului, și portofolii mai reduse în competențe, dar și portofolii importante precum agricultura, politica de coeziune, sau chiar și portofoliul de transport care a fost unul dificil de gestionat pe perioada pandemiei. Dincolo de ce portofoliu primim, performanța noastră ca țară se va vedea în ce reușim să facem cu el. Discutăm prea mult de titluri și prea puțin de conținut și potențial. Liderii, fie că vorbim de țară sau de comisari, se văd atunci când pot construi ceva din puțin. Iar succesul unui portofoliu se vede atunci când are parte de o strategie clară, de sprijin politic european și de ambiție adaptată la capacitatea decizională de la Bruxelles.
Există o vorbă care spune că poți face rai din ce ai. Și cred că dacă decidenții români ar aplica această vorbă mai des, România ar ști ce să ceară, cum să ceară, dar mai ales cum să obțină ceea ce merită ca a 6-a țară ca mărime la nivel european.
Ca votant, mi-aș dori să aflu mai degrabă, că tot începe campania, care este strategia noastră ca țară cu privire la rolul pe care îl vom juca pe plan european. Începând cu ambițiile pe care le putem seta pe portofoliul primit în Comisie, la modul în care România va fi reprezentată în Consiliul European de către Președinte, în Consiliul UE de către Guvernul României și în Parlamentul European de către europarlamentarii aleși.
Iar legat de portofoliul alocat României, dacă se adeverește să fie cel pe politici sociale, piața muncii și politici de locuit, poate că nu este un portofoliu în care UE joacă rolul principal, dar este un portofoliu esențial pentru îndeplinirea obiectivelor de competitivitate ale UE. Niciun deziderat economic, industrial, tehnologic nu se poate realiza fără adaptarea pieței muncii, fără coeziune socială, fără investiții în competențe, calificare și recalificare profesională. Dacă dorim să implementăm principiul sustenabilității competitive enunțat de Mario Draghi în raportul lansat zilele trecute, fără politici sociale este imposibil.
Da, competențele acestui potențial portofoliu nu sunt la nivel european, dar pe majoritatea domeniilor enunțate în raportul Draghi, Comisia Europeană nu are competențe exclusive, iar pe unele doar partajate cu statele membre. Și cu toate acestea, vorbim de o strategie, de un plan, de măsuri și perspective. Asta îmi doresc să văd începând de săptămâna viitoare: care este strategia comisarului României pentru portofoliul primit și care este echipa profesionistă pe care o alege să ducă la îndeplinire strategia.
Astfel, România are acum ocazia să facă rai din ce are în Comisia Europeană. La finalul celor 5 ani de mandat, vom putea afla dacă portofoliul va fi unul slab. Până atunci, portofoliul rămâne unul cu potențial.
Lucru care ne duce bineînțeles cu gândul la portofoliul pe care îl poate primi România, ultimele informații indicând că ni se va acorda portofoliul de politici sociale, piața muncii și politici de locuințe.
Preocuparea generală în acest moment este să ne dăm seama dacă este un portofoliu slab sau nu. Puțini se preocupă însă de ce putem face concret cu el și potențialul pe care îl are.
Este clar că, atunci când setezi așteptări mari și nerealiste, orice rezultat care vine după nu te va mulțumi comparativ cu ceea ce aveai în minte. Pe același principiu, anunțul și zvonurile lansate de premierul României despre un portofoliu pe economie au alimentat imaginația multora, întrucât un portofoliu pe economie poate reprezenta orice, de la politici economice, la fonduri de coeziune, la piață internă, la industrie, tot ce are legătură, direct sau indirect, cu economia UE.
De-a lungul timpului, România a primit, de-a lungul timpului, și portofolii mai reduse în competențe, dar și portofolii importante precum agricultura, politica de coeziune, sau chiar și portofoliul de transport care a fost unul dificil de gestionat pe perioada pandemiei. Dincolo de ce portofoliu primim, performanța noastră ca țară se va vedea în ce reușim să facem cu el. Discutăm prea mult de titluri și prea puțin de conținut și potențial. Liderii, fie că vorbim de țară sau de comisari, se văd atunci când pot construi ceva din puțin. Iar succesul unui portofoliu se vede atunci când are parte de o strategie clară, de sprijin politic european și de ambiție adaptată la capacitatea decizională de la Bruxelles.
Există o vorbă care spune că poți face rai din ce ai. Și cred că dacă decidenții români ar aplica această vorbă mai des, România ar ști ce să ceară, cum să ceară, dar mai ales cum să obțină ceea ce merită ca a 6-a țară ca mărime la nivel european.
Ca votant, mi-aș dori să aflu mai degrabă, că tot începe campania, care este strategia noastră ca țară cu privire la rolul pe care îl vom juca pe plan european. Începând cu ambițiile pe care le putem seta pe portofoliul primit în Comisie, la modul în care România va fi reprezentată în Consiliul European de către Președinte, în Consiliul UE de către Guvernul României și în Parlamentul European de către europarlamentarii aleși.
Iar legat de portofoliul alocat României, dacă se adeverește să fie cel pe politici sociale, piața muncii și politici de locuit, poate că nu este un portofoliu în care UE joacă rolul principal, dar este un portofoliu esențial pentru îndeplinirea obiectivelor de competitivitate ale UE. Niciun deziderat economic, industrial, tehnologic nu se poate realiza fără adaptarea pieței muncii, fără coeziune socială, fără investiții în competențe, calificare și recalificare profesională. Dacă dorim să implementăm principiul sustenabilității competitive enunțat de Mario Draghi în raportul lansat zilele trecute, fără politici sociale este imposibil.
Da, competențele acestui potențial portofoliu nu sunt la nivel european, dar pe majoritatea domeniilor enunțate în raportul Draghi, Comisia Europeană nu are competențe exclusive, iar pe unele doar partajate cu statele membre. Și cu toate acestea, vorbim de o strategie, de un plan, de măsuri și perspective. Asta îmi doresc să văd începând de săptămâna viitoare: care este strategia comisarului României pentru portofoliul primit și care este echipa profesionistă pe care o alege să ducă la îndeplinire strategia.
Astfel, România are acum ocazia să facă rai din ce are în Comisia Europeană. La finalul celor 5 ani de mandat, vom putea afla dacă portofoliul va fi unul slab. Până atunci, portofoliul rămâne unul cu potențial.