Europuls – Centrul de Expertiză Europeană

Provocările noului comisar pentru apărare

de Radu-Andrei Iancu
În urma alegerilor europarlamentare din 6-9 iunie 2024, au început negocierile pentru numirea noii Comisii Europene, ce va servi un mandat de 5 ani. Amintim că procesul de desemnare al comisarilor se realizează prin numirea acestora de către statele membre, după care trebuiesc să fie audiați și votați de Parlamentul European pentru a putea fi oficial numiți în funcție. Portofoliul abordat în acest articol este cel legat de apărare.

UE are de înfruntat multiple amenințări la adresa integrității și securității sale, lucru ce determină nevoia unor schimbări radicale ale politicilor de apărare. Rusia întreprinde la granițele Uniunii un război sângeros, care are multiple ramificații asupra țărilor membre UE, atât economic prin șantaj, utilizând mijloacele energetice precum petrolul și gazul pentru a descuraja anumite sancțiuni; militar prin crearea nevoii de a sprijini Ucraina cu armament și creșterea prezenței militare la granițele Uniunii, cât și prin alte mijloace precum scăderea coeziunii sociale prin războiul hibrid pe care îl poartă pe platformele de social media prin diseminarea de fake news.
La aceasta se adaugă politica izolaționistă a SUA, care pare tot mai puțin de încredere când vine vorba de apărarea continentului european, iar redresarea acestui impas este îngreunată de către un proces decizional greoi al UE, în care strategiile militare sunt adoptate la nivel național, în loc sa fie adoptate la nivel supranațional, prin mecanismele Uniunii Europene.

În acest context, sarcina unui Comisar al Apărării este una extrem de dificilă, în special fiindcă atribuțiile sale nu sunt clar specificate, unele responsabilități fiind împărțite între acesta și Înaltul Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate, aceste neclarități încetinind multe decizii, și împiedicând o coordonare reală a politicilor de apărare.

Totodată, subfinanțarea din ultimii ani a industriei de armament a dus ca starea actuală a fabricilor europene să nu permită acoperirea necesarului de armament european. Totodată, datorită fragmentării industriei europene de armament prin împărțirea bugetelor de apărare către fabrici naționale ce nu sunt în stare să se ridice la standardele UE, cât și lipsa de investiții în tehnologii moderne pentru a ajunge din urmă armatele ce au industrii militare mult mai eficiente, au determinat ca problema industriei militare să fie una care trebuie abordată urgent.

Luând toate aceste realități în calcul, primul pas pentru viitorul comisar de apărare este să își definească clar atribuțiile și responsabilitățile, pentru a elimina confuzia legată de competențele sale și cele ale Înaltului Reprezentant al UE pentru afaceri externe și politica de securitate. Pentru soluționarea acestei probleme, există 2 modele care pot fi urmate. Un model constă în acordarea Înaltului Reprezentant a atribuțiilor legate de strategia de apărare comună a UE și gestionarea informațiilor, în timp ce Comisarul pentru Apărare se va ocupa de gestionarea industriei de armament, integrând avantajele pieței unice europene în procesul de finanțare al fabricilor de armament. De asemenea, sub acest model Comisarul va lucra în parteneriat cu Înaltul Reprezentant, prin ponderarea strategiilor de apărare la realitățile industriei de armament. Al doilea model ar presupune preluarea atribuțiilor militare de la Înaltul Reprezentant, acesta rămânând cu atribuțiile legate de diplomația UE. Prin extinderea prerogativelor pentru Comisar, pe de-o parte s-ar accelera procesul decizional, și s-ar putea atinge uniformizarea politicilor de apărare prin mutarea deciziilor de la Consiliul UE la Comisia Europeană.

Dincolo de atribuții, cea mai importantă responsabilitate a Comisarului pentru Apărare este să creeze o politică concretă legată de industria europeană de armament, deoarece, în momentul actual, aceasta este fragmentată în industrii naționale, unele mai performante, altele mai puțin, care nu produc la randamentul necesar Uniunii. Prin crearea de politici concrete de investiții și comenzi de armament, se pot utiliza beneficiile Pieței Unice Europene, prin reducerea costurilor pentru comenzile de armament, și creșterea randamentului fabricilor performante. Acest tip de politică implică închiderea fabricilor mici, fără randament, lucru ce va crea tensiuni din partea statelor care consideră că respectivele fabrici sunt esențiale pentru economia lor, astfel că sarcina viitorului comisar va fi de a evalua situațiile în care costul închiderii unei fabrici este sau nu acoperit de beneficiile unei industrii de armament centralizate.

De asemenea, viitorul Comisar trebuie să țină cont de noile evoluții în industria armamentului, și să orienteze viitoarele investiții către dezvoltarea de noi tipuri de armament ce integrează noi tehnologii precum inteligența artificială și automatizarea autovehiculelor și a rachetelor, pentru a putea ține pasul cu adversarii ce au început deja investițiile în astfel de noi tipuri de armament.
Bineînțeles, în centrul activității Comisarului vor fi politicile de sprijinire a Ucrainei în efortul său de a rezista în fața agresiunii rusești prin toate mijloacele posibile. Securitatea întregului continent depinde de rezultatul acestui război, astfel că va fi nevoie de consens și politici ample pentru a se putea înfrunta eficient această amenințare.

Nu în ultimul rând, un război nu se poartă singur. Comisarul pentru Apărare trebuie să consolideze relațiile cu SUA și cu ceilalți parteneri NATO, precum Marea Britanie și Turcia, pentru a putea păstra pe cât de amplă posibil capacitatea de reacție a alianței la amenințări externe. Totuși, în contextul unei potențiale retrageri americane, UE va trebui să redefinească relația sa cu NATO în ceea ce privește raportul actual de putere și relationarea de acum încolo, și să pregătească mijloacele necesare pentru depășirea acestui impas. Totodată, se recomandă crearea de noi parteneriate strategice cu țări din afara UE, pentru a extinde piața de desfacere pentru armamentul european, astfel ca prin creșterea vânzărilor să se poată acoperi necesarul de investiții al unei industrii costisitoare precum cea de armament.

Acestea fiind spuse, Comisarule pentru Apărare, nu uita:
  • Clarifică-ți limitele și puterile mandatului
  • Continuă efortul de sprijin și ajutorare al Ucrainei
  • Centralizează capacitățile de producție de armament
  • Concretizează relația cu NATO și modul în care NATO va colabora cu UE pe viitor
  • Orientează investițiile în cercetare pentru a se dezvolta noi arme cu tehnologie avansată
  • Păstrează relațiile existente cu parteneri de încredere și creează relații noi în domeniul militar

*mai multe informații sunt disponibile în cartea lansată de institutul Bruegel: Unite, defend, grow: Memos to the European Union leadership 2024-2029
Update cookies preferences