Discuțiile privind următorul Cadru Financiar Multianual (CFM) al Uniunii Europene, pentru perioada post-2027 ocupă deja un rol important la Bruxelles, întrucât noul cadru va dicta resursele financiare pe care UE le va folosi din 2028 pentru o perioadă de 7 ani, dar și modul în care le va cheltui. Negocierile nu sunt lipsite de presiuni externe, întrucât Uniunea trebuie să găsească fonduri pentru a își consolida securitatea, a deveni mai competitivă, însă păstrând oportunitățile de dezvoltare oferite până acum statelor membre, autorităților locale și regionale și mediului antreprenorial.

CFM, sau bugetul UE pe termen lung, este un instrument menit să susțină proiecte pe termen lung, dar fiind pus sub presiune să răspundă rapid la schimbările geopolitice din acest moment, este însoțit în discuțiile actuale de necesitatea de flexibilitate, termen utilizat în mod unanim de instituțiile europene și de reprezentanții tuturor statelor membre al UE. Deși un subiect important, este încă un subiect nepopular pe agenda politică și în presa din România. Poate pentru că nu știm de unde să începem sau pentru că ne gândim că mai este timp.

Realitatea este că începem de la cifre: țara noastră urmează să primească aproximativ 55 de miliarde de euro în următorul exercițiu CFM. Știm cum dorim să îi utilizăm? Dacă nu, cel mai bine este să consultăm societatea civilă, autoritățile locale, regionale și naționale, antreprenorii și mediul de business și orice actor interesat.
Europuls - Centrul de Expertiză Europeană și-a asumat rolul de a coagula societatea: de la reprezentanți ai instituțiilor naționale, decidenți la nivel local, național și european, reprezentanți ai societății civile, mediului de afaceri, experți, tineri și studenți. Fiecare secundă contează, întrucât statele membre ale UE încep deja să își promoveze proiectele, cauzele și obiectivele pe termen lung. Fiecare stat caută să își arate potențialul, ideile, cum ar putea fi lider regional într-un anumit domeniu și așa ar trebui să procedeze și România.

 
Am consultat actori relevanți din România și din Bruxelles pe tema CFM și iată rezultatele
În perioada 22 septembrie - 16 octombrie, Europuls a realizat 3 dezbateri la care au participat în total peste 250 de persoane interesate de a contribui la conturarea poziției României pe viitorul CFM, care au discutat cu 4 europarlamentari, 2 miniștri și 3 deputați.
Există o poziționare clară și distinctă a celor 3 instituții implicate în negocierile CFM: Comisia Europeană, Parlamentul European și Consiliul UE. Fiecare din cele 3 poziționări sunt influențate direct de România.

Comisia Europeană și punctul de plecare
Pe 16 iulie 2025, Comisia a prezentat un CFM 2028-2034 istoric de 2000 miliarde de euro (sau 1,26 % din venitul național brut al UE, în medie), cu câteva principii clare:

• O mai mare flexibilitate a bugetului, pentru ca UE să poată reacționa rapid atunci când circumstanțele se schimbă în mod neașteptat sau când trebuie abordate noi priorități strategice;  
• O simplificare ale fondurilor europene și accesării acestora, astfel încât cetățenii și întreprinderile să poată găsi și accesa cu ușurință oportunități de finanțare;
• Trecerea de la PNRR la PPNR - crearea de Planuri de Parteneriat Naționale-Regionale, pe modelul PNRR, prin care statele membre să propună investiții și reforme cu impact specific și adaptat nevoilor locale;  
• Stimularea competitivității, cu finanțări adecvate pentru a securiza lanțurile de aprovizionare, a sprijini inovarea și a investi în tehnologii curate și inteligente; 
• Un pachet echilibrat de noi resurse proprii ale UE, care să asigure venituri adecvate pentru prioritățile europene, reducând în același timp la minimum presiunea asupra finanțelor publice ale statelor membre.

Practic, se propune un buget european robust, dar flexibil, capabil să răspundă noilor provocări – de la apărare și securitate la inovare și competitivitate, simplificat pentru a crește eficiența statelor membre. În cadrul dezbaterilor, Comisia Europeană a răspuns criticilor care văd această nouă propunere a CFM ca o ruptură de modelul actual, explicând că este nevoie de un proces de adaptare strategică, menit să facă politicile tradiționale mai eficiente, mai transparente și mai conectate la obiectivele comune ale Uniunii.

Parlamentul European critică propunerea Comisiei UE
Deși pornesc de la aceleași principii de flexibilitate, simplificare, eficiență și transparență, Parlamentul European a primit cu reticență și criticism propunerea Comisiei. Mai mulți europarlamentari români au luat cuvântul în cadrul discuțiilor și, indiferent de familia politică, au fost de acord în mod unanim că tentativa de coordonare sau comasare a politicii de coeziune cu Politica Agricolă Comună riscă să producă scăderi ale finanțărilor individuale ale acestora și să afecteze astfel promisiunea fundamentală a UE: convergența și reducerea decalajelor.

 
Astfel, Parlamentul European nu dorește ca noile priorități, precum apărarea și competitivitatea (pentru care se propun alocări de cinci ori mai mari decât în exercițiul actual), să fie finanțate prin sacrificarea politicilor vechi, ducând astfel la alocări neclare pentru sănătate sau educație (programul Erasmus+ fiind unul extrem de apreciat de cetățeni).
De asemenea, Parlamentul se preocupă de transparență și dorește să joace un rol în monitorizarea modului de alocare al fondurilor, alertând că o flexibilitate a bugetului presupune o responsabilitate mare pentru Comisia Europeană care va gestiona și aloca fondurile în funcție de prioritățile de la acel moment.

 
Părerile europarlamentarilor români diferă însă pe tema trecerii de la PNRR la PPNR: în timp ce unii europarlamentari consideră că trebuie să învățăm din lecțiile date de implementarea PNRR și să îmbunătățim procesele naționale, în special pentru a crește rata de absorbție a fondurilor, alții consideră că PNRR ca instrument bazat pe performanță nu este un model de urmat și că politica de coeziune, instrument bazat pe costuri, trebuie să rămână un pilon central al proiectului european, subliniind că există riscul ca autoritățile locale și regionale să aibă un cuvânt mai mic de spus în modul de utilizare a fondurilor europene.

 
România poate contribui la poziționarea Consiliului UE
Remarcăm o diferență considerabilă între cerințele Parlamentului European și propunerea Comisiei Europene. Nu putem să nu ne întrebăm: unde se situează România pe această axă a poziționărilor?

În esență, poziția României este undeva la mijloc: între susținerea noilor priorități strategice ale UE (apărare, securitate, competitivitate) și protejarea fermă a pilonilor săi de dezvoltare națională: politica de coeziune și Politica Agricolă Comună. Deși România susține ferm finanțarea noilor nevoi de securitate și competitivitate, acestea nu trebuie să fie în detrimentul politicii de coeziune, România fiind un exemplu pozitiv al impactului pe care îl au fondurile de coeziune.

Practic, România are patru priorități strategice:

• Dezvoltarea prin coeziune și reducerea decalajelor interne între regiuni, dar și externe între statele membre.
• Sustenabilitatea economică a României, ce se poate realiza prin investiții strategice.
• Apărarea ca prioritate dat fiind războiul de la granița României cu Ucraina.
• Extinderea UE ca prioritate a politicii de acțiune externă.

Totuși, pe măsură ce discuțiile avansează, este nevoie de nuanțarea acestei poziții de început și să răspundem la câteva întrebări strategice: ce procent din buget susținem să fie alocat rapid priorităților strategice? Cum ne poziționăm asupra resurselor proprii UE și sumei totale alocate noului CFM?

 
De asemenea, cum ne dorim să arate PPNR-urile, ce păstrăm din PNRR și ce propuneri concrete avem ca să nu mai repetăm greșelile cu actualul PNRR? Ce priorități cheie dorim să primească alocări mai mari în noul CFM?

Cum anume apărăm politica de coeziune, care ar fi propunerile concrete pe care ar trebui să le promovăm în cadrul Consiliului UE, dincolo de ideea că politica de coeziune trebuie să rămână?

În plus, fondul pentru competitivitate propus în noul CFM acordă 131 miliarde euro apărării: a depus sau va depune România eforturi să existe o linie strategică pentru finanțarea investițiilor de consolidare a Flancului Estic și a hub-ului regional de la Marea Neagră? Vor exista finanțări pentru combaterea războiului hibrid?

Soluțiile vin de la beneficiarii fondurilor europene: autoritățile locale, societatea civilă, mediul privat
Societatea civilă și autoritățile locale prezente în cele 3 dezbateri au răspuns la aceste întrebări și au venit cu propuneri concrete pentru poziția României în negocierile privind CFM. Redăm câteva propuneri importante mai jos:

• Infrastructură strategică: România trebuie să susțină introducerea unei linii de trenuri de mare viteză (care lipsesc în Estul Europei) în Mecanismul de Interconectare a Europei. De asemenea, țara trebuie să devină un hub energetic și de securitate, sprijinind cu finanțări capacitățile sale nucleare.
• Agricultură: Politica Agricolă Comună trebuie să rămână o politică independentă, cu alocări cel puțin la nivelul actual, iar fermierii români să primească alocări proporțional cu celelalte state membre, fiind fundamental ca statele mai puțin dezvoltate să primească fonduri în mod proporțional.
• Industrie și sustenabilitate: în contextul scăderii producției industriale europene și al prețurilor mari la energie, s-a propus utilizarea fondurilor de competitivitate pentru stimularea parteneriatelor public-privat și condiționarea fondurilor de criterii de sustenabilitate. O atenție specială este necesară pentru țările din Europa Centrală și de Est, cu un spațiu fiscal redus și o industrie mai poluantă.
• Dezvoltare regională: bugetele locale nu sunt suficiente pentru a răspunde nevoilor cetățenilor, de aceea integrarea fondurilor europene sub o singură instituție finanțatoare, cu un singur set de reguli ar facilita ca fondurile să ajungă mai eficient la nivel local. De asemenea, flexibilitatea în alocări trebuie să fie însoțită și de un transfer de responsabilitate și maturitate în planificarea proiectelor pe 7 ani, în loc de investiții sporadice care nu denotă strategie și viziune pe termen lung. Corelarea priorităților naționale într-o strategie unică de investiții și gândirea bugetului național pe modelul CFM ar putea fi soluții în acest sens.
• Digitalizare: IMM-urile din România nu sunt competitive din cauza lipsei de eficiență energetică și digitalizare, astfel că este necesară retehnologizarea și implementarea unor instrumente financiare mai eficiente. În mod ideal, România ar trebui să acceseze cel puțin 10 miliarde de euro din Fondul de Competitivitate de 451 de miliarde euro la nivel european.
• Fonduri pentru societatea civilă: este necesar un fond solid dedicat drepturilor civile, incluziunii și susținerii dezvoltării organizațiilor non-guvernamentale, în special pentru combaterea dezinformării și acestei dimensiuni a războiului hibrid.
• Inovație în domeniul platformelor online: Dintre cele 20 de mari platforme digitale cu peste 45 de milioane de utilizatori, doar una este europeană (Zalando), iar dintre 30 de companii cele mai bine capitalizate din lume, doar 3 sunt europene. Există spațiu de dezvoltare pe care România l-ar putea fructifica.

Desigur, aceste propuneri trebuie și implementate. Există 2 riscuri în acest sens, care au fost semnalate pe durata discuțiilor.

 
Cea mai mare nevoie a României este schimbarea de mentalitate privind co-crearea: autoritățile trebuie să învețe să asculte activ partenerii din mediul academic, mediul privat, societatea civilă, experți, decidenți la nivel local etc. Aceasta se va dovedi extrem de utilă în special în elaborarea PPNR-urilor, dar și în îmbunătățirea accesului și implementării proiectelor realizate prin fondurile din noul CFM.

 
De asemenea, capacitatea statului de absorbție a fondurilor europene este un alt risc, dar nu doar din perspectivă de contabilitate, ci mai ales de investiție a acestora fonduri în proiecte pe termen lung. Fondurile de coeziune trebuie să rămână o prioritate, dar cu mecanisme naționale îmbunătățite. Fondurile europene trebuie investite, nu cheltuite.

 
Concluzii
Negocierile pentru CFM la nivel european reprezintă un proces complex de cel puțin 1,5 - 2 ani. Prima propunere a Comisiei Europene a fost publicată pe 16 iulie, iar negocierile între Parlamentul European, Consiliul UE și Comisia Europeană sunt în curs. Consultările cu partenerii societali trebuie să înceapă cât de curând, întrucât denotă următorul prag mental al unei democrații mature, prag pe care l-am tot amânat și trebuie să îl trecem: autoritățile naționale trebuie să devină un partener matur, constant și coerent în relația cu societatea și cu instituțiile locale, regionale și europene.

Acesta este următorul nostru test ca actor activ implicat pe scena globală: realizarea unei poziții de țară cu toți partenerii noștri. Toți pentru o singură viziune.